„Cămaşa reprodusă integral – un monument al neuitării”

Interviu cu Varvara Buzilă, etnograf, președinta Societății de Etnologie din RM

Varvara Buzilă, foto: Unimedia.info

Peste 100 de cămăşi basarabene au fost reproduse după fotografii, schiţe, bucăți de cămăși foarte vechi de membrele Comunităţii „Şezătoarea”, în cadrul unui proiect realizat de Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală și Societatea de Etnologie din RM. Lucrările au fost expuse miercuri în cadrul unei expoziţii cu genericul „100 de cămăşi basarabene salvate de la dispariţie”. Detalii ne-a oferit în cadrul unui interviu Varvara Buzilă, etnograf, președinta Societății de Etnologie din RM.

Stimată doamnă Varvara Buzilă, când a fost inițiat proiectul și cine sunt meșterițele care au contribuit la apariția acestei colecții deosebite de cămăși?

Proiectul a fost iniţiat la sfârşitul anului 2017, când ne-am propus să participăm la activităţile Centenarului Marii Uniri. Doamnele din comunitatea „Şezătoarea Basarabia”, care activează pe lângă Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, și-au propus să salveze cât mai multe piese autentice de la dispariție. Vreau să menționez că această comunitate „Şezătoarea” s-a creat datorită marelui interes manifestat în ultimul timp pentru cămaşa tradiţională. Din ea fac parte 158 de femei de pe întreg teritoriul RM, care au dorit să participe la reactualizarea costumului popular. La șezători au fost invitați formatori care le-au învăţat să croiască, să coase, să deprindă motivele, tehnicile de confecționare a unei ii. Avem atât femei, cât şi bărbaţi care au dorit să se implice în acest proces. Doamnele care aveau câteva lucrări făcute au ales să lucreze la modele mai complicate, cele care nu aveau experienţă au ales să facă ceva mai lejer. Aria geografică a acestor lucrări cuprinde localități din raioanele: Briceni, Ocnița, Soroca, Edineț, Telenești, Fălești, Strășeni, Ungheni, Orhei, Anenii Noi, Cahul, dar și din județele de altădată ale Basarabiei: Hotin și Ismail. Meşteriţele sunt medici, IT-iste, contabile etc., doar trei din ele sunt meşteri populari.  Pentru noi a fost important să atragem doamne din alte domenii la revigorarea costumului popular pentru că meşteriţele oricum vor coase şi vor confecţiona costume. Am dorit să găsim o alternativă socială care să se înscrie în actualitate. Or, pe vremuri femeile care ţeseau, coseau cămăși nu aveau titlul de meşter, erau femei simple.

În ce măsură v-a reușit acest experiment?

Să ştiţi că a reuşit. Circa 80 la sută din lucrări sunt primele cămăşi care au fost făcute de meşteriţele participante la proiect. Au făcut cămăşi ireproşabile. Incredibil, o asemenea mobilizare nu am mai văzut. Inițial, am învățat să croim, apoi – să facem altiţele și să deprindem tehnicele vechi, uitate. Pe urmă a urmat alegerea modelului. Modelul de cele mai multe ori era pe o fotografie. O altă variantă erau cămășile din Muzeul Naţional de Istorie şi Etnografie, multe dintre ele fiind foarte vechi, rupte, că aşa au intrat în patrimoniu. Atunci când mergeam pe teren şi nu găseam nimic, rugam gospodinele: „Dă-ne măcar o mânecă, măcar o poală de cămaşă, ca să avem de la ce porni”. Multe cămăşi din această expoziţie sunt făcute după peticuţe. De altfel, peticul de cămașă este afişat în vitrină, iar alături, pe manechin, este cămaşa reprodusă integral – un monument al neuitării.

Au fost cămăşi la care au lucrat două ori chiar mai multe doamne?

Nu. Pentru că fiecare dintre noi când se apucă să coase are o anumită respiraţie şi pentru că la o cămaşă se împunge de peste 30 de mii de ori cu acul, dacă ar lucra două doamne, fie una ar face o mânecă, cealaltă – altă mânecă, acestea ar arăta diferit, pentru că meșterițele au stil şi personalităţi diferite.

Aproximativ cât timp le-a luat meșterițelor să învețe să reproducă o ie?

Unele au confecţionat cămaşa în jumătate de an, altele – într-un an. Pasul cel mai mic de coasere e la două fire. Meşteriţele, de regulă, cos la cinci, şase fire. Participantele noastre la proiect au cusut la două, trei fire, maximum la patru fire, deoarece s-au condus de original. În unele cazuri doamnele au făcut o cusătură de foarte multe ori, li s-au butucit mâinile până au reuşit să reproducă modelul original. Avem cămăşi de la Hotin, de la Cetatea Albă, făcute aici, în cadrul proiectului. Vera Sali, medic de la Spitalul Republican, a reprodus o cămaşă din Cartal, ea fiind originară din această localitate.

Se deosebesc cămăşile din spaţiul basarabean de cele din alte părți ale spaţiului românesc?

E acelaşi fond ornamental – ornamentele au migrat de la o regiune la alta, doar asamblarea lor în grupuri ornamentale le oferă o coloratură şi un specific local.

Am putea face o conexiune între motivele decorative de pe cămăşi şi relieful spaţiului basarabean?

Există conexiuni legate de psihologia grupului care a elaborat aceste motive. Spre exemplu, la câmpie se juca hora, sârba, se făceau cercuri. La munte se încingeau jocurile în doi. Motivele schiţate pe verticală, cele care se structurează ca un pom, ca un vrej, vin din aria montană. Cele care sunt uşor lăţite, sunt de la câmpie. Ca să generalizăm, umanitatea dispune de circa 100 de motive ornamentale. Iar felul de a le îmbina reprezintă limbajul specific al unei sau altei comunităţi. Comparând motivele ornamentale în cadrul arealului cultural românesc, cămaşa de Maramureş va avea o anumită croială şi motivul ornamental neapărat vine în concordanţă cu acest croi. În spaţiul basarabean predomina cămaşa cu altiţă, considerată cea mai frumoasă haină de sărbătoare pentru femei şi fete. Aproape toate cămăşile expuse aici sunt cămăşi cu altiţă. Acum planificăm în comun cu partenerii noştri din România s-o înaintăm în Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

Cu ce ar putea surprinde această colecție de cămăși vizitatoarele pasionate de ii care cred că știu totul despre ele?

Ar fi eronat ca cineva să creadă că știe totul despre ii, este un domeniu în care s-a pierdut foarte mult. Din păcate, nu am reuşit să recuperăm toată bogăţia, hainele purtate, cusute aici în Basarabia. Fiecare vizitator are ce descoperi pe măsura pregătirii ori a dorinţei sale. Dorim să vină primarii din localităţile din care au fost salvate cămăşile, primarul de Soroca, Naslavcea, Costuleni etc. Sunt așteptați interpreții noștri de folclor care deseori ies în scenă în costume neadecvate. În momentul când îi rogi să-și schimbe ținuta, să le ajusteze la tradiții, spun: „Satul nostru nu are o ie, un costum al său”. Asta dorim să demonstrăm, că – mai devreme ori mai târziu – fiecare sat își poate confecționa, reproduce costumul său. Numai să dorească acest lucru.

Apropo, doream de mult timp să întreb un expert, şi pe sigla Partidului Șor sunt niște ornamente populare. Ce reprezintă acestea?

Dacă o să fiți foarte atenți, motivele de acolo repetă drapelul republicii nerecunoscute transnistrene. Au chiar și aceeași cromatică. Nu știu dacă cineva înțelege cu adevărat strategiile lui. Ne dă nu cu tifla, ci cu bocancul în față.

Nu aș vrea să închei pe această notă discuția noastră. Ați putea să ne povestiți istoria vreunei cămăși care a fost reprodusă, salvată de dispariție, afișată în cadrul acestei expoziții?

Fiecare cămașă din cele expuse are o istorie a ei. Avem o interpretă de folclor, Dumitrița Sinițân. Mama ei a frecventat șezătorile noastre. Ia la care a lucrat a fost o cămașă care a fost dusă în Siberia, apoi a fost adusă de acolo. De teamă s-o mai poarte ori că ar putea fi văzută, această ie, alături de încă două ii au fost ascunse fiind unse în ieslea vacilor. Ulterior cineva a stricat acea iesle și a dat de ele. Numai una din cămăși a mai putut fi reprodusă. Oare de ce le-a fost frică să le mai poarte?… Aproape că fiecare din cele 100 de cămăși are strajă, un semn protector pe care meșterițele l-au cusut fie în mânecă, fie în altă parte, inclusiv cifra 100, simbolul Centenarului și cuvântul Basarabia, deoarece cămășile noastre pleacă la expoziții peste hotare și le-am sugerat meșterițelor să scrie acest cuvânt ca să promovăm oriunde în lume portul și valorile noastre tradiționale.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.
Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu

Ultimele articole de Svetlana Corobceanu (vezi toate)