Calc spre evoluţie

Calc. Cât calc nămeţe de rufe, mă gândesc. Calc îndelung și așa de mult timp am de gândit că vai! Ce amar de gânduri îmi năpădesc mintea. Omenirea a evoluat, poate nu direct, dar indiscutabil de la gânditul femeii în timp ce se necăjea cu vreo muncă rutinară neplăcută. Datorită unui asemenea gând fertil, a trecut ceaunul de pe plita încinsă de vreascuri la reșoul electric cu autoinducție; așa s-au mutat produsele din beci în frigider și congelator și din același motiv au peregrinat rufele spălate în iaz spre mașina automată.

Femeia a sperat să-și facă timp, bărbatul a sperat să-i facă ei timp liber pentru amândoi. Ce a ieșit din buna intenție și prețiosul efort? Evoluția! Timp le ajunge tot mai puțin de plăceri, fie și mici, colac peste pupăză – dintre toate invențiile și tehnologiile cel mai tare s-a scumpit timpul.
Călcatul mă nenorocește. Când, Dumnezeule, am să trăiesc Ziua Sfântă din SF Star Wars, să port ca o ființă evoluată combinezon cu butoane fosforescente licărind pentru toate ocaziile și situațiile de viață, să nu-mi bat capul de modă, asortat, călcat, aranjat?
Când oare s-ar putea transforma cei 12 metri pătrați de garderobă plină cu dulapuri, dulapuri năpădite de rafturi, rafturi ticsite de rufe, într-un ungher de meditat, de amintit, de iubit, de visat, de trăit, la urma urmelor…

Liliana Ganga-Rostea

(http://lilianaganga.blogspot.com.es/)