Buză, poetul de la bucătărie

Ingredientul magic şi viaţa amoroasă a unui bucătar iscusit de 24 de ani

Pasionat de balet, teatru şi bucătărie, bucătarul Alexandru Buza, 24 de ani, a reuşit deja să lucreze cot la cot cu renumiţi bucătari italieni, brazilieni, ruşi şi evrei. Bucătar-şef într-un local din Chişinău, tânărul este în continuă căutare de inovaţii culinare.

E îndrăgostit de bucătărie de la 12 ani, vârsta când îi plăcea să facă bucate, iniţial de nevoie, fiind cel mai mare dintre fraţi, iar apoi din pasiune, pentru descoperirea de noi bucate. „Mama gătea rar. Era la serviciu şi când venea acasă mâncarea era gata. Odată mi-a reproşat că n-am tăiat cartofii corect, în general însă, aprecia mâncarea mea. Eu eram cel care prepara bucate pentru oaspeţi”, spune ungheneanul.

„Ingredientul magic” al bucătarului evreu

A vrut să studieze relaţiile internaţionale, însă familia nu i-a putut asigura taxele, de aceea a mers la studii culinare. Şcoala de bucătar nu i-a dat multe, „cunoştinţele teoretice din secolul XIX nu trebuiesc nimănui”, consideră el.

Stagiul de perfecționare l-a făcut într-un restaurant polonez din Chişinău, fiind subordonat unui bucătar evreu, Stanislav Rogolski. De la acesta a învăţat că „ingredientul magic” în prepararea bucatelor este… pasiunea, „fără suflet nu poţi obţine bucate delicioase, chiar dacă ai folosi cele mai calitative produse”, susţine Alexandru.

Timp de trei luni de lucru în bucătărie, fără zile de odihnă, a furat mai multe secrete ale bucătăriei europene. „Mi-a plăcut mult lucrul şi am fost angajat în calitate de bucătar la un local din Chişinău”, povesteşte tânărul. Au urmat oferte în Soci, Chişinău, Italia, Rusia, „unde lucram împreună cu diferiţi bucătari. Aşa am ajuns să lucrez în Sardegna, Italia, în vara anului 2010. Patronului i-a plăcut cum pregăteam. Salariul era bun, dar au urmat oferte din ce în ce mai tentante”.

Nemţii, cei mai generoşi la bacşiş

Din Italia Alexandru a plecat la Moscova, la propunerea unui renumit bucătar italian, Umbertto Rocca, fiind angajat în unul din restaurantele de elită ale capitalei ruse. Moscova însă nu l-a atras, peste trei luni, tânărul s-a întors la Chişinău. Potrivit lui, cei mai generoşi la bacşiş sunt germanii, austriecii, englezii, suedezii, ruşii, „italienii însă nu lasă bacşiş, ei se apropie de bucătarul-şef şi îi spun mulţumesc”.

Faptul că acum este solicitat se datorează experienţei sale acumulate de-a lungul anilor de la bucătari aparţinând diferitor bucătării. „Am muncit mult la început, am încercat să prind totul în bucătăria în care lucram. Primeam puţin, dar ştiam că trebuie să depun efort şi – cel mai important – făceam totul cu pasiune, asta am observat şi la italieni. Aceştia fac totul cu pasiune, de aceea poate îmi place mai mult bucătăria italiană, este o bucătărie veche, cu tradiţii. Cei patru bucătari pe care îi am astăzi în subordine fac mâncarea a lehamite. Un bucătar bun este preţuit şi căutat pentru bucatele sale alese”, mai spune el.

Inovaţie şi pasiune în procesul culinar

Ştie bucătăria italiană, rusă, braziliană, europeană şi bucătăria tradiţională românească. „Îmi place inovaţia, experimentez ca să obţin ceva original. Ador mâncarea italiană, şi anume rizotto, un tip de orez care poate fi suplimentat cu carne, legume, caşcaval, produse de mare, în funcţie de preferinţele fiecăruia.” În „cizmă”, fiecare regiune are specificul său culinar, de la Alexandru aflăm că baza bucătăriei mediteranene o alcătuiesc produsele de mare, mentă, roşii, vânătă, usturoi, busuioc.

Ce cred străinii despre bucatele româneşti

În Italia a făcut bucate tradiţionale româneşti învăţate de la bunica sa. Clienţii italieni, nemţi, francezi, ruşi, jamaicani rămâneau mulţumiţi au fost seduşi cu plăcinţele „poale în brâu” la cuptoraş şi zeamă, mai ales când auzeau că are reţeta de la bunica. În afară de pregătirea bucatelor, este pasionat de teatru, balet, poezie. Ar putea merge la unele spectacole de câteva ori. Scrie versuri inspirându-se din artă.

Prin 2007, când a venit la Chişinău, a descoperit baletul, apoi a început a merge la orice spectacol la Teatrul „Eugene Ionesco”. „Mă pasionează cum îşi joacă rolurile actorii, îmi plac trăirile lor. Majoritatea versurilor mele sunt despre dragoste. Am peste 300 de poezii şi o carte publicată numai în două exemplare, de către o fată.

Pe blogul http://despre-inversuri.blogspot.com/2012/04/in-lipsa-si-prezenta-ta.html sunt publicate vreo 150 de poezii. Poezia reflectă biografia sa amoroasă şi trăirile sale, unele versuri sunt dedicate mamei sale. A deschis recent atelierul „Gătim împreună” pentru doritorii de a-şi încerca aptitudinile în bucătărie. Şedinţele atelierului au loc în fiecare sâmbătă între orele 12:30 și 15:00.

Visează să aibă propria afacere – un restaurant în care să-şi aplice orice inovaţie, pentru a obţine cele mai delicioase tipuri de mâncare, „unde să nu fie un meniu stabil, ceva de tipul restaurantului Mechelen”.

 

Talentul său în bucătărie a fost apreciat şi de actorii Teatrului „Eugene Ionesco” care l-au invitat să elaboreze un meniu special pentru spectacolul „Caruselul erotic”, a cărui premieră va avea loc pe 26–27 aprilie. Spectatorii vor avea ocazia să bea o cupă de șampanie şi să guste din mâncărurile pregătite de Alexandru Buza. Meniul va include delicatese, precum profiterol cu mousse de vinete și mentă, carpaccio de vițel cu tapenadă de măsline sau de somon cu kiwi, midii gratinate, crevete tigru în crustă de nuci, fructe și șampanie.

  Victoria POPA

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa