„Buticurile, dughenele sufocă centrul istoric al Chișinăului”

Sergiu Plamadeala portretInterviu cu Sergiu Plămădeală, cineast, plastician, artist fotograf, București, Chișinău

– Dragă Sergiu Plămădeală, felicitări pentru expoziția de fotografie ”Kilometrul 0” vernisată pe 19 martie la Muzeul Național de Artă al Moldovei. Spune-mi, te rog, când ai descoperit Chișinăul vechi?

M-am născut la Chișinău, am învățat la școala nr.1 “G.I. Kotovski”, cum se numea în vremea copilăriei mele (actualul Liceu „Gh. Asachi”). Primele două clase le-am făcut în clădirea veche, amplasată în centrul istoric al Chișinăului, pe strada Sadovaia (azi Mateevici). Mama mea, Mariana, a copilărit de asemenea în acest oraș, și-a făcut studiile la Școala Eparhială din Chișinău. Mama îmi povestea mereu despre frumusețea clădirilor de odinioară care au fost demolate. Dar în perioada sovietică nu aveai cum să ripostezi, azi însă se poate, dar lumea nu se revoltă. De aceea situația e atât de tristă. Pe fiecare stradă a Chișinăului se văd case în agonie, monumente distruse.

– În ce perioadă crezi că s-a agravat distrugerea centrului istoric al Chișinăului?

Altădată Chișinăul era un oraș mic, provincial, cu foarte multă verdeață. Erau case vechi de mahala, frumoase în simplitatea lor, dar și case boierești de o frumusețe arhitectonică rară. De mai mulți ani locuiesc la București. Nu am mai fost la Chișinău de aproape 10 ani și ceea ce am reușit să văd în aceste câteva zile, de când am revenit, m-a întristat foarte mult. Nenumărate dughene, buticuri și cafenele au sufocat centrul, l-au făcut de nerecunoscut.

– Ciclul de fotografii ”Kilometrul 0” e o încercare a ta de a salva de uitare niște vestigii ale Chișinăului istoric?

Da, am în expoziție fotografii cu case care, din păcate, nu mai există.

– Clădirile vechi au un suflet al lor care se vede în fotografii?

Așa cred. Fiecare casă își are o istorie a sa care se depune peste ea de-a lungul anilor. Asta încerc să redau în fotografiile mele.

– Centrul istoric al Bucureștiului este în pericol?

Da. Situația este tragică! Când vezi case de patrimoniu de o frumusețe rară lăsate în paragină voit (terenul de sub ele costă înzecit mai mult decât clădirea), ți se rupe inima de durere.

Eu fotografiez doar case ce mi se adresează direct: „Sergiu, uite cât sunt de frumoasă, uite cât sunt de specială…” Ulterior, prelucrând imaginea, fac totul pentru a amplifica aceste sentimente.

– O parte din fotografiile tale au un aspect suprarealist, fragmente de clădiri sau construcții întregi par să planeze în aer, sunt invadate de lumini ireale. Ce estetică te inspiră sau îți creezi o estetică personală?

Drumul pe care l-am parcurs nu a fost foarte ușor. Mi-au trebuit ani buni ca să înțeleg ce vreau sa fac. Și da, este estetica mea, e stilul meu personal.

Mihai Poiată a intuit corect după ce mi-a văzut lucrările: „Pentru tine fotografia este doar un pretext…” Așa este. Pornind de la un lucru aparent banal, eu îl refac, îl recreez, îl cizelez, îl şlefuiesc, îl amplific dându-i o viață nouă, individualizată la maxim.

– Ce tehnici folosești? Cum modifici culoarea?

Aceleași tehnici pe care le foloseam mulți ani în urmă când tipăream fotografiile în laboratorul meu, doar că azi ele se numesc Photoshop și sunt mult mai sofisticate, mai precise și mai simple.

Pentru mine, lucrările pe care le fac – casele, fragmentele arhitecturale etc. – sunt niște bijuterii care trebuie puse în valoare, de aceea forțez culorile, factura, renunț la fundalurile reale pentru a da o noua viață perlei la care lucrez. Eu le iubesc și fac totul ca să transmit mai departe acest sentiment.

– În ce țări au mai călătorit expoziția ”Kilometrul 0” și alte expoziții de-ale tale?

Expoziția de la Chișinău este o premieră. Mă bucur că s-a întâmplat aici, fiindcă de aici a pornit seria. Cu această ocazie aș vrea să-i mulțumesc dlui Tudor Zbârnea și Muzeului Național de Artă al Moldovei pentru invitația de a inaugura această expoziție.

Am mai avut expoziții în Republica Moldova, Rusia, România, Franța, dar în calitate de artist plastic și, sporadic, fotograf. Această expoziție este prima de anvergură, în calitate de artist fotograf.

– Ce proiecte mai ai pentru acest an?

Voi continua să lucrez la seria respectivă. Vreau să includ și alte orașe, alte țări. În rest, vom vedea, aparatul foto e mereu cu mine!

– Mulțumesc și mult succes.

The following two tabs change content below.