Business în stil „moldovenesc” sub pretextul unor gaze tot mai scumpe

INCORECTITUDINE // Experţi independenţi constată că nu tarifele la gaze au provocat procesul de scumpire a produselor alimentare şi de primă necesitate, ci managementul defectuos

La începutul anului curent, până a fi aprobate noile tarife la gazele naturale, afaceriştii moldoveni au majorat preţurile la produsele alimentare şi la mărfurile de primă necesitate, motivând creşterea preţurilor prin scumpirea gazelor naturale de către SA „Moldovagaz”. La mărfuri care nu au nicio legătură cu gazele naturale, cum ar fi fructele şi legumele, preţul s-a dublat. Potrivit companiei „Moldovagaz”, creşterea preţului la gazele naturale se datorează majorării preţului mediu prognozat la importul de gaze. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru 1000 m3 se vor achita în medie 4599 lei sau cu 12,2% mai mult decât tariful mediu precedent. Totodată, prognozele pentru anul curent presupun o majorare a preţului mediu anual de procurare a gazelor, care va atinge cifra de  307,55 dolari SUA.

Motivul vieţii costisitoare

Ar trebui să se ştie că de cele mai multe ori preţul de cost al mărfurilor de consum aproape că nu este influenţat de preţul gazelor. De exemplu, cum ar putea să influenţeze gazele naturale preţul la cartofi, care s-a majorat de două ori, sau la produsele de panificaţie, în preţul de cost al cărora cotei gazelor îi revine doar 4-7%. De asemenea, o parte nesemnificativă le aparţine gazelor naturale şi în producerea produselor din carne, a zahărului, a conservelor, legumelor, medicamentelor, costul cărora s-a dublat, iar în unele cazuri s-a triplat. Creşterea preţului la gazele naturale era prevăzut încă din anul 2006, când a fost semnat contractul de furnizare cu „Gazprom”-ul din Rusia, în care era stipulat că, începând cu anul 2011, gazele naturale vor fi achiziţionate după formula aplicabilă pentru statele europene, la un preţ european. Rusia a acordat o perioadă de cinci ani de zile pentru reformarea economiei, luând în consideraţie eventuala majorare a gazelor, însă în acest sens nu a fost întreprins nimic. Continuă să fie slab dezvoltate tehnologiile de economisire a energiei, care constituie baza producerii. Coeficientul de micşorare a tarifului la gazele naturale, acordat de „Gazprom” până în anul 2010, a dus la economisirea unei sume enorme de bani de către consumatorii RM. În caz contrar, încă în anul 2008, în plină criză, consumatorii moldoveni s-ar fi ciocnit de impactul preţurilor europene la gazele naturale. Comentând situaţia din ţară în prima perioadă a anului curent, experţi independenţi au constatat că nu tarifele la gaze au provocat procesul de scumpire a produselor, ci managementul defectuos. În cele mai multe state europene, tarifele la gazele naturale sunt de câteva ori mai mari decât în Moldova, însă datorită controlului calităţii şi eficacităţii energetice, plus suportul din partea statului, mărfurile acestora sunt mult mai competitive pe pieţele internaţionale. Pentru a evita influenţa negativă a preţului de import asupra proceselor interne, e necesar să fie stopată majorarea speculativă a preţurilor şi să fie întreprinse schimbări esenţiale în economia republicii. Numai în acest caz majoritatea produselor alimentare vor avea un preţ accesibil şi nu mai mare decât în Occident. Pentru aceasta este necesar ca marfa autohtonă să fie competitivă, comparabilă ca preţ şi calitate cu cea produsă în ţările UE.

Preţuri şi tarife la gaze naturale

Cu toate că preţurile la gazele naturale în ţara noastră sunt comparabile cu cele de pe piaţa europeană, tarifele interne pentru consumatori sunt mult mai mici decât în Europa. Începând cu anul 2011, Moldova procură gaze naturale la preţ mediu european – 293,8 dolari SUA pentru 1000 m3. Acesta depăşeşte puţin preţul de procurare a gazelor de către Ucraina şi Belarus, care constituie 265 dolari SUA pentru 1000 m3 şi, respectiv, 230 dolari SUA pentru 1000 m3. Această diferenţă se datorează distanţei de mii de kilometri de transportare a gazelor. Ţările baltice achită astăzi pentru gaze circa 300 de dolari SUA pentru 1000 m3. Conform unor informaţii de dată recentă, în anul 2011, Lituania ar putea să plătească pentru 1000 m3 de gaze importate mai mult de 350 dolari SUA. Şi aceasta în condiţiile în care acest stat are hotare comune cu Rusia. Preţul de procurare a gazelor pentru România este mult mai mare şi constituie 360 de dolari SUA pentru 1000 m3. Din 26 ianuarie, ANRE a aprobat preţul de 5146 de lei pentru 1000 m3 pentru locuitorii Moldovei (pentru volumul ce depăşeşte 30 m3 lunar).

Tarife înalte şi venituri mici

Populaţia din ţările baltice, procurând gaze naturale la acelaşi preţ ca şi Moldova (cca 300 dolari SUA), achită pentru acelaşi volum consumat 8-10 mii de lei; locuitorii din Danemarca, Suedia, Portugalia achită 12-20 mii lei. Costul mediu al gazelor naturale pentru consumatorii casnici europeni atinge cifra de 11 mii lei (900 dolari SUA pentru 1000 m3). De unde apar astfel de preţuri în Europa? În concluzie, problema nu constă în tarifele înalte, ci în veniturile mici ale populaţiei noastre. Astfel tarifele la gazele naturale în RM sunt numite „sociale”, tarife ce nu acoperă cheltuielile şi care nu ţin cont de rentabilitatea întreprinderilor complexului termoenergetic, cheltuieli ce pot duce la falimentarea întreprinderilor strategice şi pierderea controlului asupra lor.

În Moldova funcţionează o schemă favorabilă de formare a tarifului la gazele naturale

Aceasta include: preţul de import al gazelor naturale – 80%, cheltuielile legate de activitatea întreprinderilor de distribuţie şi transport gaze din republică – 14,8%, mijloacele de acoperire a pierderilor de gaze – 1,5 %, mijloacele pentru asigurarea activităţii întreprinderilor SA „Moldovagaz”- 0,7%. În aşa mod, în Moldova cota semnificativă din tarif (80%) îi revine preţului de import al gazelor naturale. Cifrele specificate demonstrează că celelalte cheltuieli sunt minime. În ţările din Europa, preţul de import al gazelor constituie 30-50% din structura tarifului. Este important de menţionat faptul că SA „Moldovagaz” activează fără a avea profit, exercitând astfel obligaţiile contractuale asumate faţă de furnizorul rus şi faţă de consumatori.

Profitabilitatea întreprinderilor de furnizare a gazelor este determinată de ANRE, care justifică şi noile tarife la gaze pe care trebuie să le achite populaţia. Este adevărat că populaţia este indignată de noile tarife, fapt ce se datorează salariilor de mizerie care nu pot acoperi aceste cheltuieli şi nivelului de trai în general, nivel ce lasă de dorit. SA „Moldovagaz” consideră că noile tarife nu au fost calculate corect, fiind stabilite de ANRE în baza noii Metodologii de calculare a pierderilor ce contravine intereselor companiei „Moldovagaz”. Conform acestei metodologii, SA „Moldovagaz” trebuie, în decurs de un an de zile, să micşoreze pierderile de gaze de patru ori.

 

 

Tarif unic la gaze şi diferit la agentul termic

De fapt nu atât noile tarife la gaze vor lovi veniturile locuitorilor din Moldova, cât noile tarife la agentul termic, formarea cărora este dificil de urmărit, pentru că în ţară există un tarif unic la gaze, iar costul agentului termic diferă de la o termocentrală la alta. Astfel, conform noilor tarife, locuitorii capitalei achită pentru o gigacalorie 898 lei, cei din Ungheni – 1126 lei, iar locuitorii din Călăraşi – 1505 lei.  Cifrele date demonstrează faptul că în unele localităţi ale republicii preţurile la căldură au fost majorate cu 50%-70%, în timp ce tarifele la gaze au crescut cu doar 13%. A ajuns că e mult mai avantajos să-ţi instalezi încălzire autonomă decât să fii conectat la reţeaua centralizată de termificare, acţiuni pe care le întreprind tot mai mulţi consumatori. În acest caz, trebuie să fie analizată eficacitatea reţelelor termice şi calitatea administrării lor.

Informarea societăţii

Urmând exemplul colegilor din Europa, întreprinderile de furnizare a gazelor din RM doresc să aloce mai multe mijloace pentru renovarea reţelelor de transportare a gazelor naturale, procurarea utilajului modern, acţiuni necesare pentru securitatea lor. Uzura utilajului măreşte probabilitatea apariţiei situaţiilor de întrerupere a furnizării gazelor, a avariilor şi a exploziilor în reţele. Persoanele competente atenţionează permanent Agenţia despre sumele enorme alocate pentru lichidarea urmărilor avariilor, care, de fapt, ar fi putut fi utilizate pentru modernizarea reţelelor. Noul tarif la gazele naturale trebuie să acopere cheltuielile pentru asigurarea tranzitării gazelor naturale. În urma tratativelor bilaterale, transportarea gazelor naturale pe teritoriul RM spre ţările din regiunea Balcani este avantajoasă în comparaţie cu alte state. Tariful pentru tranzitarea a 1000 m3 de gaze la o distanţă de 100 km pentru Moldova constituie 3 dolari SUA, pentru Ucraina – 2,8 dolari SUA, Republica Belarus – 2 dolari SUA, Kazahstan – 1,7 dolari SUA. În acelaşi timp, unii experţi pledează pentru necesitatea continuării tratativelor pe marginea tarifelor de transportare a gazelor, ţinându-se cont de trecerea la mecanismele europene de formare a preţurilor.

Iar businessul în stil „moldovenesc” prosperă sub pretextul unor gaze tot mai scumpe, cu toate că factorii de decizie încearcă să-l stopeze, întâmpinând dificultăţi în acest sens. Drept rezultat, industria prelucrătoare a legumelor, cărnii, produselor lactate îşi majorează preţurile la produse, în timp ce salariile şi pensiile de mizerie ale moldovenilor rămân neschimbate.

Marcela Munteanu

P