„Buruienile au crescut mari, poezia mă ajută să respir mai relaxat în absurditate”

Interviu cu Ion Buzu, poet, 23 de ani, autor al cărții de debut „3 ml de Konfidor”

– Au crescut mari buruienile vara asta, Ioane?

Sigur. La cartofi am prăşit buruianul de două ori şi acum l-am cosit. La anul dăm erbicide. Mă bucur totuşi că nu a fost ca anul trecut, atunci când trebuia să smulg loboda şi mohorul care erau înalte cât mine, în perioada aia lucram part-time în calitate de web-manager şi trimiteam spamuri la proprietarii de hoteluri, iar când mă întorceam acasă, smulgeam „spamuri” din lanurile de cartofi.

– Pe una din primele pagini ale volumului tău de debut, proaspăt apărut, e scris că ai în proprietate 22 de ari de pământ arabil. De ce ai făcut această precizare? Ce o să faci cu acest pământ? Ce buruieni cresc cel mai bine pe acest lot?

Am indicat detaliul ăsta în biografia mea cu scopul de a mă autoironiza, dorind în acelaşi timp să dau tonul întregului volum. Pe de altă parte, în secţiunea „Despre autor” nu am indicat nimic care să aibă legătură cu literatura, nicio informaţie despre publicaţiile în care am apărut, voiam ca volumul să vorbească de la sine. Probabil că voi lucra acest pământ mai departe, am multe amintiri despre acest „loc de antrenament”. Buruianul cel mai enervant e sadul, care se înmulţeşte prin rizomi – o schemă deleuzeană.

– Felicitări pentru apariția la o editură prestigioasă – Casa de pariuri literare din România – a primului tău volum de poezie. Te simți privilegiat că manuscrisul tău a fost ales din atâtea altele pentru publicare?

Da, sunt bucuros că am apărut la aceeaşi editură la care au apărut şi câţiva autori care-mi plac foarte mult, cum ar fi: val chimic, Ionuţ Chiva, Bogdan Lipcanu, T.S. Khasis, Andrei Doboş, Lavinia Branişte…

– Au existat și alte variante de titluri pentru volum? De ce ai optat pentru „3 ml de Konfidor”? E un titlu care nu se memorizează.

Variante alternative pentru titlu au fost: „Copilul obedient”, „Subtitrări în întuneric”, „Jaluzele”, „O treabă murdară”, „Mail în spam”, dar mi se păreau cumva declarative şi generice; metafora Konfidorului mi-a plăcut mult, e mai aproape de universul dur, concret din volum.

– Poemul „3 ml de Konfidor” e unul despre otravă sau despre moarte? În general, faci diferența între otravă și moarte?

Cred că e mai degrabă un poem despre agonie şi morbiditate, dar nu sunt sigur. Am încercat s-o dau pe existenţial în acest text, mă rog… Nu am avut încă experienţa morţii, pentru mine încă e ceva abstract. Otrava, sau mai bine zis otrăvirea, cred că ţine mai mult de „instituţia” vieţii, e ceva care vine de peste tot, e acolo, în aer….

– Scrii cu mult umor despre lucruri teribile, despre catastrofa individului și a unei societăți decăzute. Cine dintre rudele tale are umor?

Taică-meu. Mereu face glume şi mişto de mine când lucrez în câmp şi obosesc mult. Îmi dă de înţeles că oricum n-am încotro, trebuie să fac lucrul ăsta, cel puţin să mai râd şi eu între timp.

– Cum te-au învățat părinții să treci prin viață? Dar bunicii?

Pe bunici nu prea i-am cunoscut. Maică-mea se numeşte Maria, dânsa e profesoară de fizică şi matematică; iar pe taică-meu îl cheamă Ion şi e manager-consultant în agricultură. Cred că părinții mi-au antrenat voinţa şi rezistenţa, m-au învăţat să cooperez cu forţele opresive şi ameninţătoare ale acestei lumi. În plus, mă puneau să învăţ cât mai bine la şcoală, lucru care-mi foloseşte cel mai mult acum.

– Câte ore pe zi ești vesel? Câte ore ești trist?

Haha, bună întrebare. Nu ştiu dacă funcţionează în felul ăsta; mai degrabă, bucuria şi deprimarea sunt pentru mine nişte stări ciclice, câteva luni mă simt destul de bine, lumea parcă are sens şi e starea din piesa „Everything in its right place” de Radiohead; iar apoi vin şi stările din celălalt pol, ca o durere de măsea. E ceva similar cu stările ciclice din macroeconomie.

– Scrii de pe la 16 ani? De ce debutezi „tocmai” la vârsta de 23 de ani?

Nu eram pregătit să public până acum, textele erau în lucru, încă experimentam cu diferite tipuri de scriitură, eram în faza de testare.

– Ai încercat să-ți publici volumul de debut în R. Moldova? Ai bătut la ușile editurilor autohtone? Și?

Nu am încercat să caut o editură din R. Moldova, ţineam foarte mult să public în România.

– În poemele tale întâlnim cuvinte precum „agonie”, „capcane”, „absurditate”. Îți pare că agonizăm cu toții? Poezia te scoate din absurditate? Cum te aperi de capcane?

De multe ori am senzaţia că vrem cu toţii să se termine mai repede… Poezia mă ajută să respir mai relaxat în absurditate, îmi dă volumul lumii la minim. Cât despre capcane, de cele mai multe ori îmi dau seama de ele doar când sunt prins, dar asta cred că-i doar în mintea mea.

– „3 ml de Konfidor” e un volum foarte bun. Ți-au mai spus-o și alții? Cum a reacționat critica literară la apariția acestei cărți?

Prietenii m-au lăudat şi au apărut câteva cronici încurajatoare, Dumitru Crudu, Ştefan Baghiu, Ion Buzera, Petrişor Militaru au fost cei care au scris despre carte, cronicile fiind publicate în „Timpul”, „Revista Cultura”, „Mozaicul”, „Egophobia”. M-a bucurat să văd cronici scrise de autori pe care nu-i cunosc personal, îmi ofereau senzaţia că le place volumul meu din motive obiective.

– Câte volume au ajuns în satul tău natal, Ratuș, Criuleni? Cine le-a citit?

Nu prea multe, încerc să evit situaţiile în care un consătean îmi zice că a auzit de undeva că scriu poezii. Nu aş vrea să ajung ca într-un fragment din noul roman al lui Dumitru Crudu, când personajul era la o lansare în casa de cultură din satul natal şi sătenii căscau a lehamite, mormăind vorbe de batjocură despre poezia autorului. „3 ml de Konfidor” l-au citit fratele meu şi maică-mea.

– Ai absolvit în 2013 ASEM-ul. Ți-ai găsit o slujbă după absolvire?

Încă nu, dar nici nu mi-am căutat, fiindcă lucrez ca software tester de ceva vreme, adică testez aplicaţii pentru iPhone şi iPad, trebuie să am grijă ca acestea să fie livrate omenirii fără erori. Însă mi-aţi dat o idee bună în ceea ce priveşte o nouă slujbă…

– Ești autodidact în literatură? Cine dintre scriitori e un ideal pentru tine? La ce poeți revii mereu?

O obsesie literară de-a mea e Charles Bukowski. Dar îi mai recitesc şi pe alţii: Constantin Acosmei, Marius Ianuş, Elena Vlădăreanu, Dan Sociu, v. leac, adi urmanov, Dumitru Crudu…

–Îți vei face carieră în domeniul literar?

Aş vrea să ajung la o perioadă a vieţii în care să mă pot dedica literaturii, cred că e nevoie de aşa ceva, un fel de dedicaţie conştientă, o determinare de a sacrifica alte direcţii pentru toată chestia asta legată de scriitură. Dar n-aş vrea s-o iau cu totul în serios.

– Îți urez mult succes. Serios!

A dialogat Irina Nechit

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)