Bună cușmă, dar nu-i nimenea sub ea (1)

Cum s-au căsătorit doi tineri de dragul căsătoriei

 

Așa se vorbea despre Leonid, Lioncic, cum îi spuneau apropiații, că are de toate: frumos, înalt, ferchezuit, dar parcă nu-i ajungea ceva. Nu avea personalitate omul, carismă, nimic din ce-l face pe un bărbat să fie dorit, admirat sau urât la urma urmei.

 

Leonid nu trezea niciun sentiment. Toată lumea avea câte o poreclă, de el însă nu se ținea niciuna. Când i-a venit vremea să se însoare, nicio fată din sat nu-l dorea de bărbat. Așa că și-a adus flăcăul mireasă de peste câteva sate. A întâlnit-o la un hram, a făcut cărare bătută până la ea o vară și o toamnă, iar în primăvară a luat-o de nevastă. Până și nunta au făcut-o în satul fetei că era una la părinți și cuscrii lui Leonid voiau să facă o petrecere de pomină pentru toată comuna.

 

Nemaipomenit de atrăgătoare

 

Mai mult, au văzut ei că ginerele nu e prea îndrăzneț și descurcăreț, dar dacă l-a ales fata și îi place, mă rog, fie cum dorește ea. Nina, fata care-l luase de bărbat pe Lioncic, dimpotrivă, era nemaipomenit de atrăgătoare. Înaltă, bine făcută și veselă nevoie mare. Oriunde o întâlneai, în jurul ei se discuta zgomotos, se râdea în hohote și se blestema cu patimă. Adică nu era o femeie cuminte, așezată și indiferentă. Toate o interesa.

În câteva luni, știa ce se întâmplă în orice gospodărie din satul lui Leonid. Şi dacă femeile n-o agreau pentru firea ei cam arțăgoasă, bărbaților le plăcea. „E foc și pară! Asta nu te lasă să dormi!”, ziceau ei. Și se întrebau în sinea lor, cum naiba de s-a dus o femeie ca Nina după unul ca Lioncic? Nu vedeau în el nimic bărbătesc. „Dacă porți cușmă, ziceau ei, nu înseamnă că este ceva sub ea.”

 

Bondoc și chel

 

Nina, contabilă de profesie, s-a angajat la primărie. Gurile rele vorbeau că, de când era acolo, toate treburile mergeau strună. Ea conducea nu numai primăria, dar și pe primar. Nu ieșea din cuvântul Ninei. A ascultat-o o dată, de două ori, și a văzut că iese bine ce îl sfătuie ea. De ce să nu facă lucrul acesta și în continuare? Nu întreprindea nimic primarul până nu se consulta cu contabila. A ajuns atât de dependent de ea încât o deranja și acasă la orice oră, fapt ce nu plăcea nevestei primarului, dar nici lui Lioncic. „Nu-ți place – i-a replicat Nina – las lucrul și stau acasă. Am să cresc pui, boboci, iar tu caută-ți un post mai bănos, să putem ține gospodăria!”

 

Ei uite că aici era buba. Lioncic, de când s-a însurat, a lăsat lucrul la calea ferată din centrul raional cu gândul că o să-și găsească ceva în sat, dar aici nu-l aștepta nimeni. Dacă și era pe undeva de lucru, fiecare își aranja un neam, un prieten, un cumătru și nici într-un caz nu l-ar fi luat pe Lioncic…

 

Pierduse și locul de la calea ferată că și acolo s-a găsit unul care și-a adus un neam de-al lui, așa că a închis gura bărbatul și a lăsat-o pe Nina în pace. Cu soția primarului a fost mai complicat. Aceasta venea seară de seară să-și ia bărbatul de la serviciu, nu cumva să se rătăcească el cu contabila pe la raion. Nina râdea, în vecii vecilor nu și-ar fi luat amant un asemenea bărbat – bondoc și chel. Abia de-i ajungea până la piept, dar dacă-l suspecta nevasta, înseamnă că merita omul.

Nu formau un cuplu

Nina era nevasta lui Leonid de câţiva ani, dar lumea i-a văzut rareori împreună pe la petreceri. De cele mai multe ori, venea singură, motivând că el a plecat undeva sau că îl supără ceva, sau că e la părinții ei după nu știu ce lucru. Nu era adevărat, vecinii îl vedeau trebăluind prin curte.

Cei doi trăiau împreună sub același acoperiș, dar nu formau un cuplu. Dacă a fost ceva între ei, scânteia s-a stins demult sau abia mocnea. Satul și-a dat imediat cu părerea – n-au copii și asta-i tot! Între timp, Lioncic și-a găsit de lucru la un centru de colectare a produselor agricole, era mulțumit de salariul pe care îl primea.

Nenorocirea

Acum avea motive să vină târziu acasă sau să nu se întoarcă de loc, știind prea bine că nevestei nu-i pasă. Dar nici unul, nici altul nu se grăbeau să pună capăt acestei căsnicii. Nina era bine aranjată în primărie, casa lui Lioncic era acoperișul sub care se întorcea seară de seară. Bărbatului îi convenea de asemenea să fie însurat și să-l privească toți ca pe un om la casa lui.

Cine știe cum ar fi dus-o ei mai departe dacă n-ar fi intervenit o întâmplare care le-a schimbat radical viața, mai bine zis, o nenorocire, o tragedie cum rar se întâmplă. În satul vecin, locuia un verișor de-al lui Leonid, la care acesta ținea ca la un frate. Numai lui i se jeluia bărbatul dacă avea vreun necaz pe suflet, îi mai era acest verișor și cumătru, i-a botezat cei trei copii.

Uite că tocmai în familia lui s-a întâmplat nenorocirea – se întorcea acel bărbat, Iustin, din centrul raional. Şi-a dus nevasta la un control medical și, în drum spre casă, a dat un nebun cu mașina peste ei. Toți patru, cei erau în automobilul lui Iustin, au decedat pe loc.

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână