Budda nu avea dreptate

mariana ticolazEu nu cred oamenii care se plâng mereu.

Nu cred că poţi să-ţi schimbi viaţa dacă nu faci nimic, stai cu fundul pe canapea, te plângi de viaţă şi aştepţi ca visele să se realizeze de la sine, dacă le mai ai, evident.

Mă miră oamenii care n-au motive să se plângă, însă se află tot timpul în butoiul cu melancolie: ba timpul de afară e prost, ba job-ul nu e aşa cum îşi doresc, ba ţara în care locuiesc nu e suficient de bună, ba oamenii din jur nu sunt pe potriva aşteptărilor lor, ba salariul nu e suficient… Sună cunoscut? Chiar dacă o zână cu bagheta magică ar schimba tot de ce sunt nemulţumiţi ei în vieţile lor (pentru că ei nu vor să schimbe ceva), aceşti oameni, chiar şi într-un colţ de paradis, se vor plânge că… le este dor de casă, de mămăligă cu jumări şi că oamenii din jur nu-i înţeleg.

Cred însă că viaţa celor care se tânguiesc mereu e exact aşa cum o descriu, pentru că anume ei o fac să fie aşa. Dacă te tânguieşti întruna că bărbaţii te mint şi pleacă de la tine, ei vor continua să mintă şi să plece, pentru că, fără a-ţi da seama, asta atragi şi asta primeşti.

Budda nu avea dreptate. Viaţa nu este suferinţă. Viaţa este o alegere, să suferi sau nu.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău