Buburuze, pompaduri şi alte pompadure // BOGATU

 

Speriaţi, pesemne, de ultimele afirmaţii ale Ninei Ştanski, destui comentatori de la Chişinău s-au apucat să-i caute pricină. Unii au ajuns până într-acolo încât au taxat-o drept „doamna de fier a Transnistriei”. Nici mai mult, nici mai puţin.

O buburuză simpatică şi laborioasă

M-am îngrijorat teribil. Dacă vicepremierul nostru Eugen Carpov e pus în situaţia să înfrunte o „doamnă de fier”, să ştiţi că am sfeclit-o. Am rupt cuiul. Nu ne mai foloseşte la nimic nici măcar sprijinul SUA şi UE.

Oricum ai da, Margaret Thatcher, adevărata „doamnă de fier”, nu a pierdut nicio bătălie. Nici pe plan intern, nici pe plan extern. A pus la respect şi Argentina în războiul pentru insulele Falkland, şi propriii mineri instigaţi la greve de KGB, şi Partidul Laburist cu utopiile sale socialiste, şi criza economică mondială…

Dar poate că-i mai bine să nu intrăm în panică? Nu-i mai cuminte oare s-o lăsăm baltă? De ce să exagerăm la modul nepermis? De ce să urcăm nepoftiţi şi pe nepusă masă pe piedestalul istoric al dnei Margaret Thatcher?

De bună seamă, ce are în comun şefa departamentului de afaceri externe al administraţiei de la Tiraspol cu adevărata „doamnă de fier” de la finele secolului XX? A câştigat Nina Ştanski războaie? A schimbat cursul istoriei? Aţi văzut-o vreodată să se arunce cu furie asupra oponenţilor săi politici, făcându-i harcea-parcea? Are ea braţul de fier, precum Vitali Kliciko, ca să-l cnocauteze pe dl Carpov împreună cu domnul Filat? Da de unde? E o buburuză simpatică şi laborioasă care consumă totul în folosul ei.

Nu degeaba fotografiile sexi, pe care le-a postat din abundenţă pe reţelele de socializare, le dau fiori internauţilor. Toată lumea care-i savurează imaginile poate vedea cu ochiul liber că subtila transnistreană cu cetăţenie rusă şi cu origini poloneze este tânără, stilată şi zâmbitoare.

Ah, voi ziceţi că dna Ştanski face uneori declaraţii dure. Spune că trupele ruse urmează a fi nu evacuate, ci chiar suplimentate. Că statutul Transnistriei nu are cum să fie subiect de negocieri, deoarece independenţa regiunii ar fi ireversibilă.

Afirmaţiile ei sunt, bineînţeles, inacceptabile pentru noi. Şi pe undeva chiar stresante. Dar haideţi să vedem şi jumătatea plină a paharului. Era mai bine sub Smirnov, când fostul lider separatist îţi spunea exact aceleaşi lucruri, dar cu faţa crispată şi scrâşnind din dinţi? Când îi băga pumnul în gură lui Lucinschi, iar mai apoi lui Voronin?

Noua marchiză de Pompadour?

Până şi refuzul este mai dulce din gura unei femei delicate, nu-i aşa?Analistul politic rus Lev Leonov scria recent că Nina Ştanski, aidoma renumitei marchize de Pompadour, ştie să-şi întrebuinţeze influenţa de la curte cu o blândeţe pur feminină. Să se folosească în politică şi în diplomaţie de îndemânările sale fermecătoare. Subsemnatul este întru totul de acord cu această opinie.

Ce-i drept, mai departe acest Leonov, din păcate, umblă cu nişte insinuări de care noi ne desolidarizăm, bineînţeles. Pornind de la faptul istoric indubitabil că doamna de Pompadour a fost amanta regelui Ludovic al XV-lea, el sugerează că doamna Ştanski ar avea şi ea acelaşi statut pe lângă Evgheni Şevciuk.

Mai mult decât atât, Leonov consideră că, numind în fruntea departamentului de politică externă o femeie ispititoare, dar cvasianonimă şi fără merite, actualul şef al administraţiei de la Tiraspol a revenit la practicile unui favoritism medieval pe care le-a combătut încă Saltîkov-Şcedrin, clasicul literaturii ruse, în renumita satiră „Pompaduri şi pompadure”.

Noi credem că acest recurs la literatură este cam forţat. Bănuim că la mijloc sunt nişte răutăţi ale unor oameni măcinaţi de invidie. Unde mai pui că dna Ştanski nu e singura femeie într-un post-cheie la Tiraspol. Nu-i vorba, deci, de un caz unic şi ieşit din comun. Se poate vorbi de un sistem bine pus la punct de promovare masivă a sexului frumos la etajele cele mai de sus ale administraţiei de peste Nistru.

Părerea noastră e că Evgheni Şevciuk, desemnând cu generozitate doamne, domnişoare şi tovarăşe de drum în importante funcţii de stat, a reuşit să rezolve în mare parte problemele de gender în politica locală. A eclipsat până şi state recunoscute şi foarte avansate precum Norvegia sau Suedia, unde fiecare al doilea demnitar este femeie.

Un „guvern” ca o grădină publică

Tiraspolul e mult peste ţările scandinave. Odată cu alegerea lui Şevciuk „preşedinte”, guvernul „Nistreniei” îţi încântă efectiv privirea. Parcă e o grădină publică înfloritoare. Judecaţi şi voi înşivă.

„Prim-vicepreşedinte al guvernului” e Natalia Rusanova”, iar „vicepreşedinţi ai guvernului” sunt Maia Parnas şi Natalia Nikiforova. În jilţul de „ministru al afacerilor externe”, precum se ştie, se află Nina Ştanski. Postul de „ministru al finanţelor” e ocupat de Elena Ghirjul, iar cel de „ministru al învăţământului” de Svetlana Fadeeva. Şefă a „administraţiei prezidenţiale” e Nadejda Baranova, iar în fruntea direcţiei de statistică a fost numită Natalia Slucinskaia.

Ca să nu mai vorbim de consilierele „preşedintelui”, de conducătoarele de bănci şi departamente. Oriunde ţi-ai roti privirea, vezi acelaşi tablou încântător: peste tot la vârf numai femei senzuale, suave şi pline de sexapil.

Femeile frumoase, o armă secretă?

O parte a presei de la Moscova şi unele site-uri de la Tiraspol l-au acuzat pe Şevciuk că ar fi confundat guvernul cu propriul harem. Aceste atacuri belicoase sunt lansate, probabil, de frustraţii din tabăra lui Igor Smirnov şi noi nu le dăm nicio atenţie.

Singurul lucru care ne deranjează puţin este suspiciunea că doamna Nina Ştanski, dar şi celelalte femei cochete din administraţia de la Tiraspol, ar putea reprezintă, la o adică, arma secretă a dlui Şevciuk în lupta sa pentru independenţa regiunii secesioniste. Nu-i exclus ca aceste „ministre” să aibă misiunea sirenelor din antichitate. A fiinţelor fabuloase cu aspect de femei care atrăgeau bărbaţii prin cântece minunate, provocându-le astfel moartea.

Cine să-l lege de catarg pe Barroso, ca pe Ulise, ca să nu se lase ademenit? Iar Filat, Lupu şi Carpov? Se vor pricepe ei oare să-şi astupe urechile cu ceară?

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu