Ruperea rândurilor // Brandul naţional

Dacă brandul nostru naţional e „Mioriţa”, e frumos, n-ai ce zice, dar departe cu el nu ajungem. Ce o fi gândind lumea despre nişte oameni care, atunci când îi atacă duşmanul şi nevoile, ei încep să cânte, imaginându-şi o înmormântare fastuoasă? E frumos să primeşti moartea atât de estetic, dar e suficient oare ca să ne înţeleagă lumea rostul?

Mai nou, e impus un brand fluid, heraclitian-curgător: vinurile autohtone. Fără explicaţii: lumea va face imediat legătura logică: dacă tot menţinem întâietatea în topul celor mai băutoare ţări din lume, de ce s-ar mira că marca noastră e o băutură alcoolică? Adăugăm imaginea-legendă a berzei aducând în cioc strugurele salvator pentru oştenii asediaţi. Raportat la ziua de azi, el ar însemna, probabil, drogul necesar pentru a nu muri asediaţi de necazuri. Suficient pentru a accepta emblema? Cum ziceţi, eu numai întreb.

Ce ar mai fi? Pe stema RSSM (vă amintiţi?) erau fructe şi cereale (de ce nu şi sfecla & tutunul?). Este un pic de adevăr semantic aici, dar dacă această îndeletnicire milenară ar mai fi şi eficientă, şi aducătoare de profit… Nici în ţările cu agricultură intensiv dezvoltată nu este. Vităritul are şi două suporturi simbolice: unul e „Mioriţa”, despre care am vorbit, altul e, bineînţeles, bourul din stemă. Dar eficienţa păstoritului arhaic nu e cu mult mai mare decât cea a agriculturii. Şi nu ştiu dacă va plăcea această deducţie a imaginii din stemă: o ţară a crescătorilor de boi?

Cu industria lucrurile sunt limpezi. Chiar dacă am „demonstrat” că putem să avem uzine metalurgice şi construcţie de maşini, astea sunt activităţi mimetice. Ca şi textilele. Cei care ar investi (recte: ar exploata braţele noastre de muncă) ar veni cu tehnologiile lor, aşa că ideea de marcă comercială naţională dispare.

Şi dacă tot am rostit cuvântul, aud cum cineva îmi strigă să zic ceva despre tehnologiile informaţionale. Aici şansele de afirmare se egalează progresiv, indiferent dacă locuieşti la Honolulu, în Cape Town, pe insulele Britanice sau la Bubuieci. Dar tocmai internaţionalizarea face practic imposibilă crearea unui brand naţional pe acest suport. Deschizând, în schimb, posibilităţi de afirmare unor tineri, în particular.

Dacă brandul e semnul promovării imaginii noastre peste hotare, atunci cea mai eficientă metodă este impunerea unor personalităţi. Când un străin (cult) nu prea înţelege ce ar însemna să fii român şi reperele geografice nu-i spun nimic, vii cu nişte argumente personalizate: Cantemir, Brâncuşi, Enescu, Ionesco…

Veţi deduce că eu aş înclina spre „creatori”, spre producţia estetică. Nu e rău gândul vostru, dar aici avem o concurenţă mare. Să spui: Moldova – ţara creatorilor de frumos ar fi o glumă. Pentru că – vă rog să mă credeţi, aici eu sunt în temă – tot ce creăm noi nici pe departe nu este numaidecât frumos.

Brandul pe care îl propun eu poate fi construit sau recuperat, pentru că datele iniţiale există: este cititorul, spectatorul, consumatorul de frumos sau, dacă vreţi, ascultătorul de poveşti. Emblema ar fi una cu substrat mitologic: statuia (pusă probabil în centrul Aleii Clasicilor) a băiatului „cel-cu-cartea-în-mână-născut” din basmul lui Ispirescu.

În loc de congrese ale scriitorilor şi festivaluri ale artiştilor, noi am organiza turniruri ale cititorilor de poezie medievală, simpozioane ale cititoarelor de romane erotice în format electronic, summit-uri ale purtătorilor alternativi de informaţii, întruniri ale oamenilor-cărţi, în ideea lui Bradbury. Din ecuaţie vor fi excluse categoric lecturile obligatorii, care resping cititorul.

A merge pe modelul „Mioriţei” înseamnă a repeta de fiecare dată parcursul naţiunii şi al omenirii, înseamnă a reinventa la nesfârşit roata. Şi a obosi înainte de a-ţi veni pofta să propui o altă paradigmă. A merge pe Mitul Cititorului înseamnă a porni de acolo de unde a ajuns lumea. Şi a păşi mai departe.

Dacă lumea există ca să ajungă într-o carte (vorba lui Mallarme), atunci trebuie să existe cineva, o supra-lume, care să citească această carte. De ce nu am fi noi?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)