BOGATU // Socialismul proştilor pentru Siria şi Uniunea Vamală

Un argument forte în favoarea unei intervenţii internaţionale în Siria, oricât ar părea de paradoxal, vine nu de la inspectorii ONU, ci de la nişte amărâţi protestatari din Irak. La finele lunii august, înconjurul globului a făcut un reportaj televizat despre un miting la Bagdad.

Nevoia de libertate

Mulţimea a cerut reducerea salariilor şi pensiilor exorbitante ale parlamentarilor şi, în acelaşi timp, a revendicat adoptarea unor măsuri de urgenţă în vederea îmbunătăţirii situaţiei economice. Manifestanţii au scandat lozinci antiguvernamentale, au oferit pentru televiziunile occidentale interviuri critice la adresa oficialităţilor şi în final au plecat acasă fără să păţească ceva.

Cu alte cuvinte, irakienii au profitat din plin de libertatea de a-şi admonesta guvernanţii. Sub Saddam Hussein o astfel de demonstraţie era de neimaginat. Orice opoziţie era considerată din start în afara legii şi reprimată cu bestialitate.

Noi ne creăm adesea o impresie despre situaţia din Irak sau Afganistan, ţări unde vechile regimuri despotice au fost înlocuite în urma unor intervenţii militare internaţionale, după ştirile negative care ne parvin de acolo cu nemiluita. Şi de bună seamă, lucrurile în cele două state nu stau tocmai bine. Atentatele teroriste şi ostilităţile sângeroase la nivel regional par să nu mai contenească.

Clona GULAG-ului

Foarte multă lume uită însă ce a fost în Irak şi Afganistan până la intervenţiile eliberatoare. Saddam Hussein, de exemplu, a fost judecat şi condamnat pentru masacrul de la Dujail, când a ordonat uciderea a 148 de rezidenţi şiiţi, în marea lor majoritate copii. Potrivit istoricului Piero Scaruffi, pe motive politice sau confesionale în închisorile irakiene au fost omorâţi nu mai puţin de 600 000 de oameni.

Despre ororile comise de talibani în Afganistan ar trebui să scriem un articol aparte. Acum însă, din lipsă de timp şi spaţiu, vom aminti doar că aceşti obscurantişti le-au interzis femeilor să frecventeze şcoala, iar în martie 2001, cu mai puţin de un an înainte ca forţele internaţionale să le răstoarne guvernul, au distrus statuile lui Buddha din Valea Bamiyan.

Preşedintele Siriei, Bashar-al-Assad, aidoma tatălui său Hafez-al-Assad, conduce şi el cu o mână de fier un sistem politic opresiv, croit pe modelul GULAG-ului sovietic de elitele minorităţii alawite, instruite în mare parte în fostele şcoli de partid din URSS. Chiar dacă nu se confirmă că a folosit arme chimice, regimul de la Damask este criminal, deoarece nu ezită să se răfuiască în cel mai crunt mod posibil cu adversarii săi. Numărul sirienilor refugiaţi din ţară depăşeşte la ora actuală un milion şi jumătate de persoane.

De ce românii aşteptau să vină americanii?

Numai cei care acceptă să existe ca ţiganii lui Alecsandri pe moşia boierului sau ca deţinuţii privilegiaţi din „şarajka” GULAG-ului, mai bine hrăniţi şi trataţi decât marea majoritate a condamnaţilor, pot să dea cu piciorul nevoii omului de libertate. Cine trăieşte însă nu doar ca să mănânce şi să bea va refuza să se resemneze în captivitate.

Tocmai de aceea, de altfel, mulţi ani după instaurarea comunismului, românii aşteptau să vină americanii. Pentru acelaşi motiv au ieşit tinerii să protesteze la 7 aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău.

În treacăt fie spus, Uniunea Vamală şi aşa-zisa Uniune Eurasiatică, în care încearcă să ne bage cu de-a sila Putin, e tot un fel de GULAG adaptat la condiţiile capitalismului de stat din Rusia. Dacă faci, fără comanda santinelei, precum preşedintele bielorus Lukaşenko, un pas spre dreapta sau spre stânga, eşti strâns de gât şi pus la respect.

Veţi spune că odată cu dobândirea libertăţii de multe ori se instalează haosul şi debandada. Aşa este. Egiptul, Libia şi Tunisia ne stau mărturie. Acestea-s efectele adverse ale terapiei democratice.

Dar libertatea nu este sinonimul binelui, ci doar condiţia lui. O posibilitate de a fi om, după cum scrie în „Gândul” Cristian Tudor Popescu. Sau o premisă de a nu fi guzgan pus sub lupa „fratelui mai mare care stă cu ochii pe tine”, după cum ar fi zis George Orwell.

Eliberarea din GUAG

Cel băgat la zdup abuziv într-un regim strâmb, aşteaptă să fie ajutat din afară să scape. Privită din acest unghi, o intervenţie militară în Siria este pe cât de nobilă, pe atât de indispensabilă.

Bănuiesc că unii, lecturând aceste rânduri, vor sări ca arşi. Vor invoca sacralitatea independenţei de stat şi vor striga împotriva războinicului imperialism american care impune tuturor modul lui de viaţă.

SUA, spre deosebire de Rusia ţaristă sau cea sovietică, nu au rămas în niciun teritoriu ocupat în urma războaielor purtate. S-au retras în timp util şi, de regulă,au lăsat în urma lor o piaţă liberă şi un model democratic de guvernare. Oricum ai da, antiamericanismul, vorba scriitorului francez Bernard-Henri Lévy, este un socialism pentru proşti.

Petru BOGATU

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu