BOGATU // Se rupe prinsoarea sau se încârligă iar?

Toată lumea caută să se dumerească azi asupra şanselor de învestire a guvernului Leancă. Eu unul privesc toată treaba asta prin prisma mizeriei negru-portocalii scursă din abundenţă la 9 mai prin Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Breşa prin care Rusia ni s-a strecurat în suflet

Orgiile la care s-au dedat ruşii de aşa-zisa „sărbătoare a victoriei” chiar în inima statului nostru ne-au arătat o dată în plus că Republica Moldova nu-i doar un fel de sat prăpădit, ci şi unul fără câini. După 22 de ani de la proclamarea independenţei, am coborât la nivelul cel mai de jos al vagabondajului politic.

În condiţiile unei debilităţi penibile a puterilor centrale şi locale, am cedat Rusiei până şi unul dintre cele mai importante simboluri ale independenţei noastre naţionale – piaţa centrală a capitalei. La Chişinău, ruşii s-au simţit mai abitir ca pe Piaţa Roşie. Au scandat în voie contra „canibalilor români” şi au împărţit generos panglici „negru-portocalii”.

Ce mai avem de pierdut? Guvernul? Nu există. Parlamentul? E fără cap. Armata? E dezarmată. Poliţia? E debusolată. Procuratura, puterea judecătorească, Curtea Constituţională? Sunt părţi ale metastazei cancerigene care macină întregul nostru sistem politic.

Moscova a intrat cu cizmele murdare chiar în suflarea noastră naţională. Şi nu întâmplător. Ea s-a strecurat prin breşa comodă şi largă numită corupţie, parvenire şi privatizare ilicită a actului guvernării.

Vagabondaj politic

Raportat la standardele europene, comportament de până acum al stăpânilor clipei de la Chişinău e ţigăneală curată. Şi în lumea politicului, există vagabondaj cu apucături dubioase. Chiar dacă boschetarii guvernanţi, având buzunarele doldora de bani, se dau tari şi mari, ei aduc în palate tabietul gurilor de canal pline de găinării urât mirositoare şi răzbunări oarbe.

Aşa s-a ajuns în situaţia în care fosta metropolă ne-a recucerit nu numai fără tancuri şi artilerie grea, dar şi fără să pună în aplicare te miri ce tehnologii comunicaţionale. Rogozin s-a cocoţat pe scenă exact în locul din care Mircea Snegur declara în 1992 război Rusiei. Şi din acest punct nevralgic, din sfânta sfintelor istoriei noastre naţionale, emisarul lui Putin ne-a arătat din deget, sugerându-ne cu impertinenţă să mergem spre Est, nu spre Vest.

Partea bună a dezmăţului Kremlinului în Piaţa Marii Adunări Naţionale e că a pus capăt iluziilor. Lupu, Corman, Lazăr şi alţi amatori de a călări deodată două luntre geopolitice nu vor mai putea zăpăci lumea, susţinând că Moscova nu are nimic împotriva integrării europene a Republicii Moldova. Are şi ne-o spune acum drept în faţă.

Unde dai şi unde crapă

Partea proastă e că acest adevăr, această spulberare de iluzii riscă să nu ne folosească la nimic. Cursul nostru european a rămas orfan. N-are cine să-l crească şi să-l întărească. Şi nici nu-i de mirare.

Republica Moldova zace încă în capcana primejdioasei dualităţi a puterii. A unui monstru bicefal cu două centre de comandă: unul oficial, la guvern, şi altul clandestin, la procuratură şi în procesul de justiţie selectivă. Speranţe însă există.

Noul guvern Leancă va avea rost dacă va elibera statul din această prinsoare. Igor Boţan a spus miercuri, într-o emisiune televizată, un lucru aparent paradoxal, dar perfect adevărat. Decizia suspectă a Curţii Constituţionale care i-a interzis lui Vlad Filat să candideze pentru funcţia de premier, deşi a ţintit în fostul premier, a lovit mai întâi de toate în cel care zice-se că stă în spatele acestui atac mişelesc. Luând-o razna, CC a rupt cercul vicios al caracatiţei oligarhice care sufoca ţara. De bună seamă, unde dai şi unde crapă!

Misiunea noului guvern e să nu aducă răul înapoi. Să nu lipească la loc prinsoarea crăpată, ci, dimpotrivă, s-o arunce la gunoi şi să intre în istorie ca o putere eliberatoare.

Petru Bogatu

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu