BOGATU // Schimbarea numită Pârlog

Nu-l cunosc personal. Habar n-am ce hram poartă. Nu i-am studiat CV-ul, nu i-am văzut portretul şi nu i-am auzit vocea. Cu toate acestea, numele său, asociat cu Ministerul Public, sună ca dracul.

Napolitane pentru opinia publică

Vitalie Pârlog putea fi propus pentru funcţia de procuror general doar la capătul unei beţii ruseşti. În finalul unei crize de mârlănie necontrolată. Sau pornind de la premisa maniacală că opinia publică este o curvă care poate fi cumpărată cu o napolitană.

Bombonica care trebuie să îndulcească astăzi alegerea făcută se numeşte societate civilă. Deschisă la toţi nasturii pentru dialog şi comunicare, aceasta a îmbrăcat forma unei Comisii speciale pentru selectarea candidatului la funcţia de procuror general, formată ad-hoc de preşedintele Parlamentului Marian Lupu la 13 februarie 2013.

Membrii ei au arătat din capul locului, să recunoaştem, multă implicare, transparenţă şi modernitate. S-au mişcat abil şi repede ca pe ritmurile de pop-rock.

Am avut ocazia să-i urmărim cu toţii pe micul ecran. Din când în când, ne-au prezentat la televizor spectacolul inefabil al unor dezbateri nepărtinitoare, nepartizane şi neangajate.

Aerul proaspăt al acestei munci voluntare şi pline de abnegaţie ne îndemna pe toţi să sperăm. Să ne bucurăm că aspiranţii la fotoliul de procuror sunt aleşi nu de guvern, nu de SIS, nu de Moscova, nu de Voronin şi nici nu de Plahotniuc, ci de experţi independenţi.

Că în fruntea comisiei cu pricina se află un liber profesionist numit Corneliu Gurin este pe cât de grăitor, pe atât de simptomatic. Angajat politic până peste urechi, acest cogeamite militant al societăţii civile, pentru a nu periclita caracterul imparţial al selecţiei, a trebuit să abandoneze tumultuoasa viaţă de partid care îi răpeşte după se vede tot timpul.

El şi-a suspendat calitatea de vicepreşedinte în mica formaţiune a liber-schimbistului Mihai Godea care, zice-se, încape în podul unul cunoscut mogul şi sforar politic. Cu acelaşi succes inegalabila Daria Jukova putea să-şi suspende calitatea de nevastă cu acte în regulă a oligarhului Roman Abramovici pentru a conduce comisia specială de selectare a arbitrilor la partidele echipei Chelsea Londra, unde potentul său soţ este patron.

Ministrul troicilor NKVD

Şi rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate. Candidatura ex-ministrului comunist ne-a fost servită la ţanc. Ea a venit pe valul dorinţei de schimbare în justiţie. Pe nevoia de echidistanţă în procuratură. Pe imperativul reformei. Pe unda reînnoirii. Pe ideea de europenizare.

Astăzi ştim deja că schimbarea mult râvnită se identifică întru totul cu numele de Pârlog. Acesta ar putea să fie cu stea în frunte. Nu-i exclus că merită posturi înalte, de vreme ce a fost prim-ministru interimar.

Dar cum naiba să-l propui tocmai acum în funcţia de procuror general pe un colaboraţionist umil din anii guvernării PCRM? Pe unul care apăra guvernul la Strasbourg în perioada când Republica Moldova pierdea procese la CEDO pe bandă rulantă? Când ambasadorii occidentali acreditaţi la Chişinău condamnau regimul Voronin pentru încălcarea drepturilor omului şi violarea libertăţii de exprimare?

Pe unul care a fost ministru al Justiţiei exact atunci când PCRM folosea magistratura ca pe un ciomag pentru ţeasta oponenţilor politici? Pe unul care a tăcut mâlc în primele ore şi zile de după 7 aprilie 2009, când judecătorii şi-au mutat sediile la sectoarele de poliţie, dând verdicte ca pe vremea troicilor NKVD?

Paragina societăţii civile

De ce totuşi, Pârlog? Pentru că e o momeală potrivită pe care ar putea s-o muşte comuniştii. Marian Lupu, singurul care are dreptul constituţional să propună Parlamentului candidatura procurorului general, nădăjduieşte, probabil, să-l instaleze în post cu voturile PD şi PCRM.

Oricum, mă bucur pentru dl Pârlog. Indiferent dacă va fi sau nu desemnat procuror general, el are cel puţin un motiv de satisfacţie.

Cei care l-au scos din umbră şi l-au băgat la înaintare, îl preţuiesc, probabil, nespus de mult. Altfel cum ne-am putea explica sacrificiile generoase pe care le-au făcut pentru a-l promova?

Cum-necum, protectorii săi s-au văzut siliţi să-şi deconspire agenţii de influenţă trimişi să acţioneze sub acoperirea societăţii civile, eliminându-i astfel din joc. Aceştia acum nu mai sunt buni de nimic şi, în mod normal, ar trebui rechemaţi acasă.

Aşa l-a sacrificat, bunăoară, Stirlitz, rămas fără un emiţător radio, pe bietul profesor Pleischner. L-a trimis în Elveţia, lăsându-l să cadă în capcana Gestapo-ului.

Se vede că treaba-i groasă în acest sezon agricol. Se pune miză mare până şi pe pârloagă.

Petru BOGATU

 

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu