BOGATU // Popa care era Haider

Cum viaţa politică de la noi nu are nici odihnă, nici astâmpăr, ultima săptămână înainte de sărbătorile de Paşti ne-a copleşit cu evenimente. Le vom parcurge telegrafic.

Războiul drept al ministrului Ţîcu

Războiul pe care l-a dezlănţuit ministrul Sportului Octavian Ţîcu merită susţinut pentru că e drept. Deschis. Eliberator.

Nu e un secret faptul că domeniul sportului e cel mai infestat de corupţie. De interlopi. De bani murdari.

În anii ’90, când a început exodul peste hotare, sportul s-a dovedit a fi un teren propice pentru călătorii ilegale în afara graniţelor. În aceste condiţii, s-a format o încrengătură mafiotă între traficanţii de tot soiul şi birocraţi.

În consecinţă, pe de o parte, sportivii dotaţi erau vânduţi în străinătate, chilipirul însuşindu-l conducătorii federaţiilor şi reprezentanţii ministerului. Pe de altă parte, aceştia încasau comisioane prin complicitate la traficul de persoane. Ambasadele străine au atenţionat autorităţile moldovene în repetate rânduri asupra faptului că federaţiile sportive sunt folosite pentru emigraţia clandestină.

Din acest punct de vedere, fostul ministru a pierdut degeaba trei ani. Mai bine însă mai târziu decât niciodată. Lui Octavian Ţîcu îi va fi mai greu să învingă în această luptă decât în meciurile sale de box. Va avea nevoie de mult sprijin ca să evite cnocautul.

Partea bună a zilei de 1 mai

De ziua muncii, pe care, în mod tradiţional, diverse mişcări stângiste o folosesc pentru a-şi reîncărca bateriile, s-a înregistrat o premieră. În centrul Chişinăului şi-au făcut apariţia două manifestaţii roşii rivale. Cea dintâi era condusă, ca de obicei, de Vladimir Voronin. Cea de-a doua îl avea în frunte pe Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor.

Gălăgioase, dar destul de modeste ca anvergură şi număr de participanţi, cele două coloane s-au căznit să facă o figură distinctă, evitându-se reciproc. Deşi scandau sloganuri antiguvernamentale comune, ambele păreau mai curând ceremonii carnavaleşti de cartier decât marşuri politice ale opoziţiei. Aerul protestatar era forţat. Se vedea că participanţii sunt mai curând cu gândul la grătarul ce urmează decât la politică.

De altfel, Voronin a recunoscut că la mijloc nu-i o acţiune politică, ci una „de solidaritate”. Momentul haios a fost indus de rudele şi consătenii lui Dodon, care, deşi înrolaţi în marşul socialiştilor, au vorbit în faţa camerelor de luat vederi, în totală disonanţă cu lozincile PSRM, despre visul lor european şi dorinţa de integrare în UE.

Oricum, PCRM pare să piardă monopolul stângii. După toate probabilităţile, acest lucru se întâmplă nu doar la Chişinău, ci şi în provincie, unde numărul ghetourilor sovietice se împuţinează. Deşi unii vor spune că şi comuniştii, şi socialiştii sunt o apă şi un pământ, fragmentarea stângii este o tendinţă sănătoasă.

Atac american la Curtea Constituţională

Un alt fapt încurajator, neîndoios, e atitudinea critică pe care a luat-o Washingtonul faţă de decizia de la 22 aprilie a Curţii Constituţionale. Arătându-se contrariat de poziţia magistraţilor moldoveni, ambasadorul SUA la Chişinău, William H. Moser, le atrage atenţia că „principiile democratice… prevăd că persoanele sunt inocente până nu este dovedită vina lor”.

El consideră că decizia Curţii Constituţionale „în felul în care a fost emisă ridică semne de întrebare privitor la integritatea şi independenţa sistemului judiciar din Moldova şi puterea acelei instituţii democratice”. SUA, afirmă ambasadorul, sunt îngrijorate de orice decizie judecătorească ce pare să se bazeze pe afirmaţii nefondate şi zvonuri.

Acuzaţiile diplomatului american sunt atât de grave încât pun cruce pe credibilitatea actualului complet de judecători al Curţii Constituţionale. Au mai fost cazuri când SUA s-au pronunţat asupra unor decizii ale unor instanţe din fostul bloc sovietic. Intervenţiile Washingtonului nu au rămas niciodată fără urmări şi întotdeauna au avut efectul scontat.

Poziţia SUA, indiscutabil, îşi va spune cuvântul şi în cazul nostru. Reputaţia magistraţilor CC pare pecetluită. Ei ar face bine, fără să aştepte examinarea cazului la CEDO, să-şi ia catrafusele şi să se recalifice de urgenţă în executori judecătoreşti.

„Idiotul” de la Chişinău e „idiot” şi la Strasbourg

Comic este gestul lui Victor Popa care deunăzi l-a acționat în judecată pe bloggerul și comentatorul Bogdan Țîrdea. Magistratul, care consideră că i-a fost lezată onoarea și demnitatea, pretinde 200 de mii de lei despăgubiri.

Haideţi să vedem ce cuvinte din articolul lui Ţîrdea i-au părut „defăimătoare” judecătorului.

Popa, afirmă bloggerul, „singur a scris sesizarea (la Curtea Constituţională – n.n), și tot el, culmea impertinenței, a și judecat-o. Este un know-how moldovenesc. Unde fiecare idiot (sic!) cu diplomă se consideră jurist!”.

Calificativele, deşi generale, sunt dure, bineînţeles. Numai că nu contravin standardelor europene. Intentând acest proces hazliu, Popa se face de râs, prezentându-se în faţa marelui public în toată goliciunea sa profesională.

Se vede că el habar n-are de celebrul caz „Oberschlick versus Austria”, în care jurnalistul Oberschlick a câştigat la Curtea de la Strasbourg împotriva notoriului politician Jörg Haider. Acesta din urmă reclama că fusese gratulat cu epitetul de „idiot”. CEDO a dat câştig de cauză ziaristului în baza dreptului presei de a critica puterea, dar şi pe considerentul că jurnalistul are libertatea de exprimare şi atunci când enunţă lucruri ce nu sunt plăcute celui căruia i se adresează! Clar, nu?

Astfel, Jorg Haider a rămas idiot. Şi judecătorul Curţii de la Chişinău, ale cărui idei şi acţiuni miros a provocare ordinară şi suficienţă penibilă, va avea aceeaşi soartă. Să nu-şi facă iluzii.

Cine nu crede, să citească încă o dată declaraţia ambasadorului SUA. Lui Popa îi este scris să fie Haider.

Petru BOGATU

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu