BOGATU // Mistuiţi de focul războiului cu spiritul public

Doi antipozi ai scenei politice s-au luat la harţă cu unul şi acelaşi adversar imposibil. Ambii se încrâncenează să contrazică spiritul public.

O bătălie dinainte pierdută

Vladimir Voronin promite proteste în masă şi alegeri anticipate, iar Mihai Ghimpu se războieşte cu mass-media şi Vlad Filat, dând de înţeles că va lupta până la ultima picătură de sânge. Ambii au parcă obiective diferite, dar comit una şi aceeaşi greşeală.

Liderul comunist se miră, probabil, de ce nu iese lumea în stradă. De ce nu-l susţin masele? De ce pretinsul Congres Civic, readus la viaţă prin respiraţie artificială, riscă să moară de distrofie?

Pe de altă parte, şi Mihai Ghimpu este nedumerit, pesemne, de faptul că lozinca sa „AIE fără Filat” trezeşte suspiciuni în societate. El nu pricepe de ce comunitatea jurnalistică îl condamnă pentru intenţia sa de a reintroduce pedeapsa penală pentru calomnie. Nu înţelege de ce atacurile sale la adresa unei anumite instituţii media stârnesc antipatia publicului.

Niciunul dintre cei doi nu-şi dă seama că s-a aventurat într-un război dinainte pierdut. Într-un joc fără sorţi de izbândă. Într-o afacere eminamente falimentară.

În mod normal, nici un politician cu scaun la cap nu aruncă mănuşa opiniei publice. Dimpotrivă, caută s-o seducă.

Opinia publică e Ioana d’Arc care nu iartă

Ion Cristoiu scria săptămâna trecută în „Adevărul”, polemizând cu Ion Novăcescu, autorul cărţii recent lansate, „Linşajul mediatic în politica românească. 1919…”, că nu presa instalează sau distruge puterile politice, ci opinia publică. Cea dintâi o influenţează pe cea din urmă, fireşte, o reprezintă prin mesajele transmise, dar nu o substituie.

Mass-media nu-i decât vârful de lance al opiniei publice. Comandoul care iese în faţă.

Totuşi, fără grosul armatei în spate, întruchipat de opinia publică, zice Cristoiu, detaşamentul de avangardă numit presă riscă să fie prins şi măcelărit de duşman. Asta se întâmplă astăzi, de altfel, cu Publika TV care, desemnându-l pe Voronin politicianul numărul 1, a sfidat starea de spirit a propriului public spectator.

Astfel, şi Voronin, şi Ghimpu uită de axioma democraţiei care spune că niciun politician, nici un partid şi nicio redacţie nu câştigă lupta cu opinia publică. Cu atitudinile dominante în societate.

Opinia publică într-un mediu efectiv liber şi pluralist mereu îşi spune cuvântul. Mai cu seamă în situaţia în care are mass-media pe linia întâi. Există şi excepţii, bineînţeles, dar acestea vin doar să confirme regula.

De asta s-a convins Voronin, bunăoară, când în 2009 a eşuat lamentabil în tentativa sa de a cumpăra un vot, singurul care îi lipsea pentru a alege şeful statului. Sau acum doi ani, când i-au capotat acţiunile sale de nesupunere civică. Spiritul public s-a pus de-a curmezişul intenţiilor sale.

Iurie Roşca a fost înfrânt crunt şi aruncat pe margine în momentul în care a încercat să întoarcă pe dos curentul de opinie care l-a propulsat odinioară pe piscurile politice. Opinia publică nu-i o cucoană blândă şi neajutorată, ci o Ioana d’Arc care nu iartă.

Împotriva vântului

Cu toate acestea, destui politicieni nu încetează să se ia la trântă cu spiritul public. Deşi majoritatea populaţiei nu-şi doreşte acum alegeri anticipate, unii dintre ei creează impresia că încearcă să le provoace cu tot dinadinsul.

La mijloc e un comportament politic pe cât de contraproductiv, pe atât de periculos. Sub spectrul unui posibil scrutin intempestiv, electoratul de dreapta îşi simte ameninţate aşteptările europene. Iar celui de stânga, risipit şi trecut prin furcile caudine ale regrupărilor de forţe din ultimul timp, nu-i arde pur şi simplu de alegeri.

Intuind această situaţie, PLDM şi PD încearcă să nu calce tare pe bătătură opinia publică, demonstrând, ori de câte ori au ocazia, că se zbat să evite un nou scrutin. Doar Ghimpu este lăsat singur să facă o figură aparte, turnând gaz pe foc chiar în momentul în care cei mai mulţi dintre cetăţeni aşteaptă cu nerăbdare să vină pompierii.

De cealaltă parte, Voronin, incită şi el spiritele. Goleşte conţinutul canistrei, stropind totul în jurul său pentru a declanşa o nouă revoluţie socială. Însă propagarea focului sperie lumea, forţând oamenii să se dea la o parte.

Aşa fiind, alegerile anticipate, în cazul în care vor avea loc, totuşi, vor avea gust de scrum şi iz de pajişte pârjolită. Cum unii lideri de partide, din aroganţă sau inconştienţă, se încăpăţânează să arunce chibriturile aprinse împotriva vântului numit opinie publică, aerul va întoarce flăcările îndărăt, făcând ca vâlvătaia să se întindă peste propriile lor case politice.

Petru BOGATU

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu