BOGATU // Jucătorul, arbitrul cecen şi cooperativa lui Ştim-Noi-Cine

Preşedintele Nicolae Timofti, întreţinându-se cu Stefan Fule, comisarul UE pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, a denunţat Curtea Constituţională, acuzând-o că se „comportă ca un jucător politic”. Şeful statului a spus un lucru esenţial şi adevărat. Numai că nu l-a dezghiocat până la capăt.

Jucător cu fluier în gură şi steag în mână

Răul emană de la Curtea Constituţională care a devenit cel mai periculos infractor pe terenul nostru de joc politic. Doar prin decizia care a suspendat dreptul liderului PLDM de a deţine funcţia de prim-ministru, CC a încălcat un pachet întreg de prevederi constituţionale.

Mai întâi, articolul 31 „Prezumţia nevinovăţiei” care stipulează că „orice persoană este prezumată nevinovată” atâta timp cât vinovăţia nu va fi dovedită „în cadrul unui proces judiciar public”. Mai apoi, articolul 16 care declară toţi cetăţenii „egali în faţa legii”. Pe urmă, articolul 38 care garantează tuturor „dreptul de a fi aleşi”. Şi în fine, articolul 54 care spune că „restrângerea exercitării unor drepturi” se face în cazuri speciale „numai prin lege”.

Cu alte cuvinte, alienaţilor şi ucigaşilor li se restrâng unele drepturi în baza legilor votate în Parlament, iar fostul prim-ministru a fost privat de drepturile sale în urma unor comentarii politice aiuritoare la care s-au dedat judecătorii Curţii. Aceştia din urmă s-au comportat ca nişte jucători, vorba dlui Timofti, care au în plus şi fluierul de arbitru în gură.

Ieşirile lor deşănţate îmi amintesc de un meci de fotbal din campionatul Rusiei care s-a jucat recent la Groznîi între echipa locală Terek şi Amkar Perm. La sfârşitul partidei, arbitrul asistent cecen a lăsat jos steagul şi l-a lovit furios cu pumnii şi cu picioarele pe un fundaş al echipei oaspete, umplându-l de sânge.

Cooperativa blaturilor politice

Asemănarea jocului politic de la noi cu derapajele psihice din fotbalul rus nu se termină însă aici. Sportul cu balonul rotund din fosta metropolă este acuzat de corupţie şi blaturi care îmbracă forma unor cooperative clandestine. Ce sunt acestea şi cum se exprimă ele ?

Câteva echipe se aliază pentru a truca meciurile şi a câştiga nemeritat trofee, întocmind clasamentul nu pe terenul de joc, ci îndărătul uşilor capitonate. Astfel de matrapazlâcuri au loc, de altfel, şi în alte ţări estice.

Atâta doar că formarea unei cooperative blatiste în politica de la Chişinău nu este un lucru nou. Primii ei constructori au fost V. Voronin şi Iu. Roşca. Aceştia au creat cooperativa PCRM-PLDM pentru a ucide ceilalţi concurenţi electorali şi a mima un sistem bipartid constituit dintr-o formaţiune politică dominantă la putere şi una de buzunar care ar juca rolul opoziţiei.

Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunţat

Acum această stratagemă comunisto-populară, eşuată în 2009, este pusă în aplicare de Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunțat sau Ştim-Noi-Cine, ca să reiau nişte apelative din cărţile cu Harry Potter de J. K. Rowling. Aidoma lordului întunecat din romanele scriitoarei britanice, şi marele mahăr de la noi are atâtea nume încât inspiră groază şi nici nu mai ştii cum îl cheamă cu adevărat.

Oricum, deşi de la o vreme i-au apărut nişte obstacole în cale, planul său e în plină derulare. La ora actuală cooperativa blaturilor încorporează două culori – una democrată, conducătoare, şi alta liberală, subordonată.

Văzând însă că partidul din care face parte are limite, care se restrâng mai abitir decât drepturile lui Filat, iar locomotiva, Marian Lupu, pare pe cât de expirată, pe atât de irecuperabilă, Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunțat a inventat un nou partid. Dar cum imaginaţia nu-l dă afară din casă, denumirea noii formaţiuni în mare parte o plagiază pe cea a lui Iu. Roşca.

Până una-alta, partidul a fost etichetat, sărat şi conservat. Într-o bună zi, el urmează să fie scos din beciul lui Ştim-Noi-Cine şi servit ca o legumă electorală proaspătă. Dar nu înainte ca să fie ucis PLDM-ul şi preluat in corpore segmentul de scenă politică deţinut de formaţiunea lui Filat.

Misiunea de killer i-a revenit unui magistrat al Curţii Constituţionale considerat foarte popular. După ce îşi va îndeplini sarcina până la capăt, acesta va fi răsplătit de Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunțat cu fotoliul de lider al noului partid nu mai puţin „popular” decât PPCD-ul lui Iu. Roşca.

Astfel, cooperativa blaturilor în frunte cu Ştim-Noi-Cine, dacă reuşeşte să-şi facă mendrele, va controla tot. În primul rând, echipele. Adică partidele. În al doilea rând, arbitrii. Pardon, Procuratura Generală, Curtea Constituţională, celelalte judecătorii mari şi mici. Şi în ultimul rând, băieţii de mingi. Adică miniştrii, deputaţii şi figuranţii.

Ole, ole, ole, Europa unde e!?

Petru BOGATU

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu