BOGATU // Închinarea la ober-procuror

Chiar dacă ober-procurorul ţarului, contele A.N.Goliţîn, nu mai este printre noi, cauza lui trăieşte. Asta se datorează autorităţilor moldovene care, la solicitarea lui Kiril Gundeaev, şi-au constrâns concetăţenii să-şi celebreze împreună cu ocupanţii nepocăiţi propria umilire naţională.

O farsă păcătoasă

Trebuie să recunoaştem că patriarhul moscovit a dovedit la Chişinău abilităţi de fachir. De iluzionist aplaudat la scenă deschisă. A ştiut cum să-şi tăvălească turma pe jos. Şi-a dat seama că, împărţind iconiţe, va obliga asistenţa să se calce în picioare mai abitir ca la moartea lui Stalin acum 60 de ani.

Astfel, a ucis doi iepuri dintr-un foc. A forţat lumea adunată să consemneze, cu voie sau fără voie, cotropirea acum 200 de ani şi ceva a teritoriului naţional şi, totodată, uzurparea rusească a drepturilor canonice ale Bisericii Neamului. Victima, aparent singură şi nesilită de nimeni, a îngenuncheat în faţa invadatorului.

Oricum ai întoarce-o, sâmbătă şi duminică, în capitala Republicii Moldova s-a jucat un spectacol dizgraţios. O farsă păcătoasă care nu are nimic în comun nici cu religia, nici cu bunul-simţ.

Capul Bisericii Ortodoxe Ruse a demonstrat încă o dată că nu îi este frică de Dumnezeu. Iar liderii politici de la Chişinău au arătat că n-au nici demnitate, nici credinţă strămoşească.

Dacă ar fi un rus onest şi sincer, precum Saharov sau Soljeniţîn, Kiril Gundeaev ar fi recunoscut că în aceste zile, în afara celor 200 de ani de la înfiinţarea abuzivă a eparhiei Chişinăului, ar urma să fie comemorată o altă dată extrem de importantă pentru istoria Bisericii Ortodoxe Ruse. La 28 iunie 2013, s-au împlinit exact 90 de ani din ziua când patriarhul Tihon a recunoscut puterea sovietică, condamnând fără echivocuri „inamicii ei monarhişti şi albgardişti”.

Căderea patriarhului „pe platforma sovietică”

În 1923, la şase ani de la revoluţia bolşevică, capul pravoslaviei ruse s-a prosternat în faţa crudului regim antichrist, declarând sus şi tare că de acum încolo „trece în întregime pe platforma sovietică”. Între acest gest laş de predare a patriarhului rus în faţa „bezbojnicului” Lenin şi formarea în 1812-1813 a eparhiei Chişinăului şi Hotinului, oricât ar părea de paradoxal, există o legătură directă.

Vorba e că, acum două secole, Biserica Ortodoxă Rusă nu mai funcţiona în forma ei tradiţională de adunare a creştinilor. Existau, desigur, oameni de bună credinţă, preoţi şi monahi evlavioşi. Ierarhia ecleziastică fusese însă desfiinţată cu vreun secol înainte de împăratul Petru I care lichidase până şi funcţia de patriarh.

A fost păstrat de ochii lumii doar sfântul sinod. Numai că acesta era condus nu de o faţă bisericească, ci de un laic numit ober-procuror şi subordonat nemijlocit împăratului. Ţarul avea dreptul exclusiv de a desemna episcopii, mitropoliţii, de a crea eparhii etc. Iar ober-procurorul nu făcea decât să contrasemneze deciziile împăratului. BORu fusese coborâtă astfel la rangul de simplu birou de pe lângă curtea imperială.

Jugul egiptean în Biserică Ortodoxă Rusă

Această situaţie contra naturii, când un cinovnic laic conducea ortodoxia rusă, părea un adevărat sacrilegiu. Ingerinţele ţarului în afacerile bisericeşti erau de-a dreptul revoltătoare. Ele au fost taxate, de exemplu, în 1817, de mitropolitul rus Serafim Glagolevski, drept un nou „jug egiptean”.

Oricum, când imperiul rus a ocupat Basarabia în 1812, Mitropolia Iaşului, subordonată canonic Patriarhiei Constantinopolului, era instituţia administrativă legală a bisericii naţionale din spaţiul dintre Prut şi Nistru. Despre modul samavolnic în care BORu, condusă de ţar, şi-a impus jurisdicţia asupra românilor ortodocşi a scris cu lux de amănunte patriarhul Teoctist într-un mesaj adresat în 1993 patriarhului Alexei.

Noi vom preciza numai că decizia de confiscare a teritoriului canonic românesc a fost luată prin ucazul împăratului rus şi realizată, în numele sfântului sinod, de ober-procurorul A.N. Goliţîn. Cu alte cuvinte, eparhia Chişinăului, devenită între timp mitropolie, fusese constituită nu de biserică, ci de un ţar pofticios care şi-a băgat mai întâi cizma de cotropitor în Basarabia, iar mai apoi, ca să-şi întărească prezenţa colonială, a ordonat să vină încoace şi sutanele ruse cu crucea.

BORu desconsideră autoadministrarea Bisericii Ortodoxe din Moldova

De unde şi concluzia că cei care i s-au alăturat patriarhului Kiril Gundeaev la Chişinău au sărbătorit un rapt teritorial şi ecleziastic. Leancă, Filat, Timofti şi alţii s-au închinat nu lui Dumnezeu, ci ţarului, ober-procurorului său Goliţîn, dar şi lui Lenin, Stalin, Brejnev, tuturor tiranilor sovietici care, după căderea jalnică şi ruşinoasă a patriarhului Tihon, s-au folosit de ceea ce se numea încă Biserica Ortodoxă Rusă în scopurile lor imperiale.

Aceasta nelegiuire continuă şi în zilele noastre. Cu toate că, formal vorbind, Mitropolia Chişinăului şi Moldovei are un statut de autoadministrare, acesta nu este respectat de BORu. Patriarhatul de la Moscova numeşte direct până şi stareţii de mănăstiri din Basarabia, lucru pe care nu-l face nici în guberniile Federaţiei Ruse.

Clericii pioşi şi creştinii patrioţi din Republica Moldova, indiferent din ce mitropolie ar face parte, dacă nu vor să slujească şi de acum încolo un imperiu mort, o forţă colonială străină, nemiloasă şi neastâmpărată, trebuie să se dumerească în sfârşit pe ce lume se află. Lepădaţi-vă odată de ţarul Putin, de ober-procurorul său personal Kiril şi reveniţi în sânul Bisericii Mame!

Petru BOGATU

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu