BOGATU // În grădina lui Ion toate păsările dorm

Lumea este zguduită de scandaluri răsunătoare. Efectele lor se resimt peste tot. Se boţesc portrete celebre. Se compromit reputaţii impecabile. Cad capete înalte.

Puroaie pe măseaua patriei

În SUA, bravul general David Petraeus, eroul războaielor din Irak şi Afganistan, s-a retras din funcţia de director al CIA în urma unei relaţii extraconjugale date în vileag de FBI. Directorul general al BBC, George Entwistle, a demisionat, sâmbătă, după ce instituția sa a difuzat o anchetă jurnalistică în care a acuzat greșit de pedofilie un lord.

În România trei membri ai Guvernului au fost declaraţi incompatibili de Agenţia Naţională de Integritate cu funcţia pe care o deţin. Până şi în Rusia a fost demis ministrul Apărării Anatoli Serdiukov, suspectat de complicitate la delapidări de miliarde.

O adevărată epidemie de demascări senzaţionale invadează marile scene ale lumii. Scandalul însă nu-i întotdeauna un lucru prost. Dimpotrivă. Adesea e ca un puroi la măsea. Doare, îţi poceşte figura, dar totodată atrage atenţia asupra unei inflamaţii maladive şi impune astfel un tratament grabnic.

E firesc să fie aşa. Ca tot omul, orice demnitar este imperfect. Puterea, după cum zic americanii, este potenţial coruptă şi stupidă. Iată de ce din când în când apare câte un puroi pe corpul patriei, fapt ce reclamă intervenţii medicale prompte.

Ca la noi la nimeni!

Persoane de o condiţie îndoielnică pe soclul puterii avem berechet şi prin părţile noastre. Din acest punct de vedere, nu ne deosebim cu nimic de restul lumii. Politicienii şmecheri, trândavi ori ignoranţi s-au lăţit cât ţine zarea.

Oriunde ţi-ai arunca privirea, vezi cum dau cu mucii în fasole. Nu-i zi de la Dumnezeu ca să nu calce prin străchini. Să nu sară peste cal. Să nu dea prin gropi. Să n-o ia razna. Să nu frece menta.

Ei şi ce? Aţi văzut să aibă de suferit vreunul dintre ei în urma oprobriului public? Să fim serioşi. Ca la noi la nimeni, vorba lui Mihai Eminescu.

Niciun dovleac din vârf nu se clatină. Toţi sunt bine mersi. Controversatul  Donciu, noul şef al CNA, poate să se culce liniştit pe lauri.

Nici vânt rece nu-i ajunge

Deputaţii se bat în Parlament ca orbii. Promovează în funcţii înalte persoane rău famate. Tergiversează adoptarea unor legi indispensabile. Miniştrii şofează beţi turtă prin capitală. În urma neglijenţei lor oamenii sunt striviţi de trenuri.

Mass-media face dezvăluiri şocante despre implicarea foştilor guvernanţi în fărădelegi trăsnite. Dar nici cei de azi adesea nu-s mai breji. Nu contenesc preluările ostile de acţiuni bancare, premierul sugerând că sunt implicaţi demnitari mult prea înalţi. Nimeni însă dintre ei nu face măcar entorsă. Nici vânt rece nu-i ajunge.

Până şi pregătirea Moscovei de război nu scoate sentimentul civic din amorţeală. Nu-l mobilizează. Ruşii ne ameninţă cu izbucnirea unui nou conflict şi aduc armament greu la Nistru de parcă ar pune la cale o nouă operaţie Iaşi-Chişinău.

Ne şantajează deschis cu preţul la gaze, cu datoriile de miliarde ale Tiraspolului. Creează adevărate bande de provocatori la Chişinău de genul PSD-ului lui Şelin. Au transformat PCRM-ul lui Voronin într-o coloană a cincea a Kremlinului. Iar noi nu încetăm să ne amuzăm pe seama glumelor lui idioate.

O absurdă zbatere kafkiană

Puzderia de fapte revoltătoare stârneşte, bineînţeles, o anumită   curiozitate, agită până la un punct lumea. Ele nu sunt însă în stare să indigneze opinia publică de aşa manieră încât să se constituie în evenimente semnificative şi purificatoare.

Orice zarvă, pe care presa noastră o cataloghează nemeritat ca fiind mare scandal, nu-i decât o furtună într-un pahar cu apă. O absurdă zbatere kafkiană. Toate se termină în coadă de peşte.

Se creează impresia că pe meleagurile noastre nu funcţionează legităţile naturii. Ce mai trebuie să ni se întâmple ca să avem şi noi parte de un scandal mai de Doamne ajută? Să pice cerul? Să vină apocalipsa mayaşilor?

Poporul doarme dus. Nu s-a trezit încă din somnul conştiinţei. Trăim în mare parte ca „Indiferenţii” din romanul lui Alberto Moravia cu acelaşi nume. Iar asta înseamnă că organismul nostru politic nu are imunitate. Se îmbolnăveşte la cea mai mică adiere de vânt.

După cum capitalismul nu e produsul antreprenorilor şi bogătaşilor, ci al consumatorilor, tot aşa şi democraţia nu este emanaţia birocraţilor şi guvernanţilor, ci a alegătorilor. Atâta timp cât cetăţeanul rămâne culcat pe o ureche, statul se strică de la cap.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu