BOGATU // Hidra va pierde capetele mici ca să-l păstreze pe cel mare

Au apărut voci care anunţă constituirea crimei ascunse din Pădurea Domnească într-un fel de Watergate autohton. Frumos, numai că utopic. E ca şi cum ai aştepta ca Republica Moldova, dacă nu azi, cel târziu mâine, să trimită o expediţie spaţială pe Lună.

Complotul hidrei

Complotul tăcerii, impus într-un clasic stil mafiot de cei care se ascund în spatele lui Valeriu Zubco şi compania, merită, neîndoielnic, un soi de Watergate. Dar cine să-l asigure? Noua presă de partid care, de la o vreme, s-a lăţit ca o caracatiţă pe întinsurile patriei mai abitir decât „Comunistul” şi NIT-ul lui Voronin de altădată?

Şi pe urmă, afacerea Watergate, investigată timp de doi ani de ziariştii de la „Washington Post”, s-a confruntat cu un biet abuz de putere la nivel înalt. De îndată ce nelegiuirea a fost probată, capul preşedintelui Nixon a căzut ca o pânză de păianjen pe care gospodina a dat-o cu spray.

Mult mai prost stau lucrurile la noi. Adevărul despre crima de la vânătoare a ieşit la iveală incidental, fără nicio investigaţie reportericească. Şi nu peste doi ani de la săvârşirea ei, ca în Statele Unite, ci la mai puţin de două săptămâni de la tragicul incident.

Cu toate acestea, capetele care au comandat şi au înfăptuit complotul tăcerii se menţin pe umeri bine mersi. Şi nici nu-i de mirare. Spre deosebire de SUA, în Republica Moldova ne confruntăm nu cu o firavă pânză de păianjen pe pereţii biroului oval al preşedintelui american, ci cu o hidră grasă şi uriaşă ce şi-a întins tentaculele sale pe toată suprafaţa scenei politice.

Capetele multifuncţionale ale balaurului

Aidoma şarpelui mitologic, acest balaur oligarhic are atâtea capete şi nume, încât este dificil de identificat, darămite de anihilat! Altfel nici că se poate. În timp ce un cap al hidrei fură, corupe şi devorează, altul investighează infracţiunea şi clasează dosarul, cel de-al treilea o justifică în mass-media, iar cel de-al patrulea îi conferă legitimitate politică în parlamentul ţării.

Deşi puternic şifonate în ultimele zile, tigvele balaurului încă stau băţ. Şi asta în ciuda faptului că premierul Vlad Filat şi preşedintele Nicolae Timofti, asistaţi de   ambasadorul SUA la Chişinău, William Henry Moser, şi reprezentantul UE în Republica Moldova, Dirk Schuebel,   le-au invitat frumos să se eutanasieze.

Este adevărat că hidra de data aceasta a călcat tare pe bec şi s-a pomenit serios electrocutată. În aceste condiţii, instinctul autoconservării o obligă să năpârlească, să-şi lepede coada şi chiar să-şi taie benevol nişte capete mici.

De altfel, ea a înregistrat deja prima pierdere. Judecătorul Gheorghe Creţu a demisionat din toate funcţiile şi se pregăteşte să joace, se pare, rolul de ţap ispăşitor. Bănuiesc că în scopuri profilactice va cădea şi capul procurorului general. Însă autoflagelarea balaurului, probabil, se va opri aici.

Hidra nu supravieţuieşte la vedere

Capul cel mare va rămâne pe loc, iar în locul celor tăiate, vor creşte altele noi. Astfel, hidra va supravieţui. Dar cât timp? Orice s-ar spune, ea are astăzi o mare problemă.

Ca să-şi facă mendrele în voie, şarpele trebuie să rămână nevăzut. Vorba e că oamenilor nu le sunt pe plac monştrii de tot felul. Hidrele oligarhice nu fac excepţie. De aceea, cetăţenii caută să se descotorosească de ele cât mai repede cu putinţă.

În poveşti, hidrele sunt ucise de feţi-frumoşi şi harapi- albi. În democraţie, acestea sunt îndepărtate printr-o soluţie non-toxică numită alegeri.

În urmă scandalului iscat în jurul crimei ascunse din Pădurea Domnească, hidra de pe scena noastră politică s-a expus în toată goliciunea ei. Oamenii au văzut chipul ei hidos. Şi anume acest fapt îi poate fi fatal în alegerile viitoare.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu