BOGATU // Doi ani fără guvern?

În timp ce încercăm să identificăm pe firmament semnele împăcării sau, dimpotrivă, ale divorţului definitiv în fosta AIE, se împlineşte o lună de când în Republica Moldova se trăieşte fără guvern. Nu însă şi fără încrederea că în curând noul cabinet va fi format.

Şi fără guvern, şi fără alegeri

Toată lumea, de la politicieni, jurnalişti şi bloggeri până la chibiţi şi băgători de seamă, se întreabă astăzi: „Cine?” sau „Ce?”. Cine va fi viitorul prim-ministru? Ce noutăţi va aduce cu sine?

Mai rar însă sună întrebarea „Când?” sau „Cum?”. Când va fi votat noul guvern? Şi cum se va rezolva criza guvernamentală dacă Executivul nu va fi învestit deloc? Răspunsurile la aceste întrebări par atât de simple, încât nimeni nu pierde timp reflectând asupra lor.

Opinia publică nu ştiu cum şi-a băgat în cap ideea că deznodământul nu-i departe. Că ne aşteaptă una din două. Ori va fi desemnat şi votat un prim-ministru, ori vor avea loc alegeri anticipate.

Numai că lucrurile nu se reduc la această alternativă facilă, deoarece există şi cea de-a treia posibilitate. S-ar putea ca şi guvernul să nu fie instalat, şi alegerile anticipate să n-aibă loc.

Nu există limite temporale

Savanţii de la Academia de Ştiinţe şi-au expus recent viziunea asupra căilor de deblocare a crizei guvernamentale. Deşi Constituția operează cu termenul maxim de 45 de zile rezervate învestirii Guvernului, afirmă ei, în realitate „acest termen, în cazul în care partidele politice evită consensul, tergiversează adoptarea unei soluții pozitive, poate fi de 60 de zile sau chiar și mai mare”. Cât de mare însă?

Potrivit experţilor de la Academie, dacă în 45 de zile de la prima solicitare de învestire nu se reușește coagularea unei majorități parlamentare, Parlamentul poate fi dizolvat sub rezerva că au fost respinse cel puțin două solicitări de învestitură. În realitate, arată ei pe bună dreptate, Legea Supremă „oferă posibilitatea teoretică pentru trei solicitări de învestitură”.

De unde şi impresia că ar exista o limită temporală a procedurilor de formare şi instalare a noului Executiv. Eroare. Constituţia de fapt nu stabileşte nici un punct terminus. Nu există o dată limită pentru soluţionarea crizei guvernamentale.

Dar dacă nu va fi nicio solicitare de învestitură?

Este adevărat că, după cea de-a treia tentativă nereuşită de votare a guvernului, preşedintele republicii va avea dreptul constituţional şi moral să dizolve Parlamentul şi să convoace alegeri anticipate. Nimeni însă nu se întreabă ce se va întâmpla dacă nu va fi nicio solicitare de învestitură.

Teoretic vorbind, este posibil ca actualul Parlament să nu mai apuce să voteze un nou guvern până la sfârşitul anului. Şi chiar până la finele mandatului său în 2014.

Imaginaţi-vă o situaţie. Premierul desemnat de şeful statului îşi suflecă mânecile şi încearcă să încropească lista noului cabinet. Între timp, după vreo săptămână-două, constată că, din varii motive, nu reuşeşte să formeze guvernul.

Ce face el în aceste condiţii? Se duce în Parlament pentru a solicita învestitura? Nu, fireşte. Se întâlneşte cu şeful statului şi îl informează că renunţă şi, implicit, nu solicită votul de încredere.

În locul lui preşedintele republicii se va vedea silit să desemneze un alt premier. Dar şi acesta ar putea să eşueze fără a solicita învestitura Parlamentului. Şi aşa mai de parte.

Această situaţie riscă să dureze la infinit. Legea Supremă, după cum am arătat mai sus, nu prevede un termen limită pentru căutarea unui prim-ministru, ci doar pentru solicitările de învestitură.

Potrivit articolului 98 (2) din Constituţie: „Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului”. Dar el ar putea să nu ceară nimic dacă se va convinge că nu are susţinerea partidelor ori că nu întruneşte o majoritate parlamentară.

În aceste împrejurări, şeful statului nu are prerogative constituţionale pentru deblocarea situaţiei. Articolul 85 (2) spune foarte clar că „Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură”. Însă aceste solicitări de învestitură, după cum am arătat mai sus, ar putea să nu existe deloc, lipsindu-l astfel pe şeful statului de dreptul de a dizolva Legislativul.

Aşa fiind, criza guvernamentală nu-i exclus să dureze luni bune, chiar până se încheie actuala legislatură. Altminteri zicând, Republica Moldova ar putea trăi până la finele anului 2014 şi fără guvern, şi fără alegeri anticipate.

Bate-vom recordul belgian?

Unde mai pui că în Europa există precedente. În 2010-2011, de exemplu, Belgia nu a avut guvern 535 de zile! Adică, aproape doi ani. Cum până la viitoarele alegeri parlamentare au rămas aproximativ 600 de zile, Republica Moldova are şansa să bată recordul mondial al Belgiei.

Dacă însă e să vorbim serios, nimeni nu-şi doreşte atare performanţe. Fără Executiv, bineînţeles, luna nu va cădea în capul nostru, dar nici mană cerească nu va pica de sus. Şi cu un guvern la cârma ţării este greu, dar fără el, neîndoios, va fi şi mai rău. Cabinetul provizoriu are atribuţii restrânse şi nu poate funcţiona la capacitate maximă.

De toate aceste inconveniente îşi dă seama, desigur, preşedintele Nicolae Timofti. Tocmai de aceea, pune presiune pentru a determina partidele să se grăbească. Mai cu seamă că lentoarea cu care s-au mişcat până acum actorii politici insuflă mai curând scepticism decât speranţă.

Petru BOGATU

 

The following two tabs change content below.