BOGATU // Diacov se dă la o parte, PD se rupe?

Atenţie la Diacov. El se comportă aşa cum nu l-am văzut niciodată. De parcă e un actor secundar care urmează să facă doar figuraţie undeva în adâncimea scenei fără să scoată o vorbă. Tăcerea lui neobişnuită s-ar putea să fie mai grăitoare în teatrul nostru politic decât toate replicile  protagoniştilor luate la un loc.

În silenzio stampa

Subsemnatul nu-şi doreşte, bineînţeles, nici fisurarea Partidului Democrat şi nici spargerea AIE. Pentru destinul european al Republicii Moldova, pentru stabilitatea şi liniştea societăţii, este bine să se menţină actualul statu-quo.

De aceea, nu m-aş apuca să fac lumină asupra unor zvonuri potrivit cărora între aripa Diacov, cu alte cuvinte, între garda veche, încă destul de influentă atât în centru, cât şi în filiale, pe de o parte, şi grupul neofiţilor aduşi de Lupu şi Plahotniuc, pe de alta, au apărut crăpături care se lăţesc, riscând să se constituie într-o prăpastie. În condiţiile noastre, şoaptele târgului, dincolo de faptul că adesea par simple baloane de săpun, nu de puţine ori se dovedesc a fi ordinare încercări  de intoxicare a presei şi clasei politice.

Însă de la un timp încoace, ies la suprafaţă o serie de semne care ridică anumite întrebări în legătură cu situaţia din PD. Dumitru Diacov, un politician volubil, cu reacţii prompte şi de multe ori ingenioase, de luni bune a intrat într-un fel de silenzio stampa. Este amintit, ce-i drept, uneori în presă. Dar ieşirile sale sunt circumspecte, sporadice şi lasă loc de interpretări.

A rupt tăcerea doar deunăzi, în urma conflictului de la şedinţa AIE, unde Vlad Filat şi Vlad Plahotniuc, potrivit unor martori oculari, mai nu s-au luat la bătaie. Diacov a calificat acest incident drept „cocoşism”.

Spre deosebire de alţi colegi de partid care s-au apucat să-l apere pe prim-vicepreşedintele Parlamentului şi să împroaşte cu noroi în prim-ministru, fostul lider PD a preferat o replică echidistantă, delicată, aproape părintească. Acest gest rezervat, imparţialitatea lui vădită, coroborate cu o tăcere de durată, mi se par simptomatice.

Distanţă de precauţie faţă de Lupu şi Plahotniuc?

Anterior, înainte de izbucnirea „scandalului Zubco”, destui fruntaşi ai democraţilor, fără a ieşi la rampă, se arătau contrariaţi de acţiunile jenante şi adesea duplicitare ale lui Lupu şi Plahotniuc. Încă de pe vremea negocierilor de tristă amintire cu Narîşkin, dar şi mai apoi, când  liderul PD, prin escapadele sale dubioase la Moscova, încerca să dreagă busuiocul, ne parveneau informaţii din sursele cele mai înalte ale partidului că amatorismul de la vârf îi scoate pe mulţi din balamale.

Apoi au urmat ciudatele epistole populiste ale lui Plahotniuc adresate, peste capul lui Lupu, direct electoratului în care era anunţată reformarea formaţiunii. Acestea au creat impresia că oligarhul vrea să substituie, cu puterea banului, întreaga conducere colectivă. Până la urmă, muntele reformei trâmbiţate a născut un şoarece.

Ca să nu mai vorbesc de secretomania şi centralizarea excesivă instaurate odată cu venirea lui Vlad Plahotniuc. Fără el, dacă e să dăm crezare ex-vicepreşedintelui PD, Oazu Nantoi, în PD exista o atmosferă degajată, democratică şi o dezbatere liberă la toate nivelurile. Noii conducători au întors placa şi, în consecinţă, mulţi au plecat. S-a retras şi Oazu Nantoi.

Toate acestea vin să confirme indirect informaţiile potrivit cărora Diacov şi-ar fi luat în PD distanţa de precauţie faţă de Vlad Plahotniuc. Dar, într-un fel, şi faţă de Marian Lupu, care pare să fie dependent de primul său adjunct. Experimentat şi abil, fostul lider PD nu are cum să nu-şi dea seama că lipsa de reacţie rapidă la conspiraţia lui Zubco miroase a complicitate şi poate dăuna formaţiunii politice în viitoarele alegeri.

Plin de bani, dar stagnează

N-aş vrea să fiu înţeles greşit. Diacov nu-i uşă de biserică. Actuala faţă a partidului nu s-a pictat fără el.

Ex-preşedintele PD a cooperat, după toate probabilităţile, cu Plahotniuc încă sub comunişti, fapt care i-a conferit PD-lui o anumită siguranţă  financiară. Ambii au contribuit decisiv, pe cât se pare, la aducerea lui  Lupu, ceea ce le-a permis democraţilor să intre în Parlament în urma alegerilor parlamentare din iulie 2009 cu un rezultat bun şi să pună astfel umărul la debarcarea lui Voronin.

Totuşi ieşirea din culise şi urcarea în prim-plan a unui om de afaceri foarte controversat, care colaborase în obscuritate cu regimul comunist,  au adus PD-lui din start prejudicii de imagine. Partidul s-a umplut de bani, dar a fost condamnat la stagnare. Gafele copilăroase comise cu duiumul de Plahotniuc n-au făcut decât să complice şi mai mult lucrurile.

Toate acestea, pesemne, îl obligă pe Diacov să dea dovadă astăzi de maximă reţinere. Rămâne de văzut dacă are idei şi puteri pentru a redresa situaţia şi a revigora astfel majoritatea proeuropeană din Parlament.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu