BOGATU // De ce UE forţează un happy-end la Vilnius?

Deşi „povestea de succes”, îmbinând în mod unic adrenalina pură cu momente penibile, degenerează dintr-un bestseller european în nişte denunţuri ordinare în care protagoniştii se ponegresc reciproc la Bruxelles, un happy-end la Vilnius pentru Republica Moldova încă nu-i exclus. Mai mult, acesta pare să fie impus.

Exorcizarea demonilor

Asistăm la un spectacol ciudat. Incredibil. Aparent neverosimil şi încă mai ieri chiar imposibil.

Chişinăul, considerat o vreme un model demn de urmat în Parteneriatul Estic, s-a împiedicat ca prostul când îi era lumea mai dragă. S-a sinucis dând cu stângul în dreptul.

Totuşi, în ciuda comportamentului său de prozelit nătărău, el nu riscă excomunicarea. Din contra, este, tras de păr pentru a trece clasa din oficiu.

De ce UE nu-i întoarce spatele, după cum era de aşteptat? De ce emisarii europeni, cu toate că par puternic scârbiţi de ceea ce se întâmplă pe scena politică moldovenească, nu-i trântesc supăraţi uşa în nas? De ce nu contenesc să ne dea târcoale pentru a exorciza demonii vrajbei, neîncrederii şi răzbunării care populează din abundenţă sufletele rătăcite ale liderilor de la Chişinău?

De la ping-pong la kickboxing

Nu-i nicio scofală şi nici un secret la mijloc. Dacă mai deunăzi era obligată să-şi câştige dreptul la integrare europeană în sudoarea frunţii, astăzi Republica Moldova, pentru că nu-i în stare să se mişte pe picioarele ei, este purtată în braţe pe drumul cel drept. De ce? Occidentul nu o abandonează ca să nu încapă pe mâna adversarului geopolitic.

Competiţia dintre Occident şi Rusia a trecut de faza tatonărilor, antrenamentului şi ping-pongului. Deja se practică un kickboxing în toată legea. Se marchează teritoriul revendicat şi se loveşte cu mâinile şi cu picioarele.

Iar Georg Friedman, preşedintele Agenţiei „Stratfor”, considerată o acoperire civilă pentru CIA, nu exclude că în viitorul apropiat se vor pune şi tunurile pe inamic. El anticipează eventuale conflicte militare între Est şi Vest.

Aşa o fi sau altfel, Moscova nu se mai ascunde după deget. Nu spune, ca adineauri, că n-are nimic contra aderării Republicii Moldova la UE. Dimpotrivă. Pune piciorul în prag şi cere recalibrarea vectorului extern.

Vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, nu s-a sinchisit să pună presiune chiar în Piaţa Marii Adunări Naţionale, somând Republica Moldova să renunţe la cursul european în favoarea Uniunii Eurasiatice.

Astfel, bătălia se dă pe faţă şi cu garda sus. Proiectul Eurasia înfruntă făţiş proiectul european.

Este limpede că această ciocnire de interese are liniile ei de demarcare. Nu mai încape îndoială că astăzi fractura geopolitică Est-Vest trece nu pe crestele Carpaţilor, după cum considera greşit Samuel P. Huntington, ci pe râul Nistru.

În aceste împrejurări, Occidentul şi-a diminuat brusc exigenţele. Cu toate că pare un repetent în materie de democraţie şi un ratangiu inconştient în clasa pregătitoare pentru UE, Chişinăul este tratat cu o clemenţă nemaivăzută şi constrâns să-şi facă temele pentru Europa.

Se pare că la summit-ul de la Vilnius pe orbita Bruxelles-ului vor fi oficial lansate, în afară de Republica Moldova, încă trei state: Georgia, Ucraina şi Armenia. Şi aceasta cu toate că ultimele două păreau excluse încă nu demult de pe lista aspiranţilor la asocierea cu UE din cauza unor derapaje antidemocratice crase. E o metamorfoză care spune multe.

Există o altă Alianţă pentru Integrare Europeană

Chişinăului, ca şi celorlalte capitale din ţările Parteneriatului Estic, cu excepţia Minskului, fireşte, le surâde în faţă o conjunctură geopolitică favorabilă. Occidentul începe să riposteze pentru a împiedica resovietizarea şi nu acceptă sub nicio formă ca ţările din vecinătatea UE să fie incluse în sfera de influenţă a Rusiei.

Dincolo de calculele geostrategice, nu are cum fi trecută cu vederea nici risipa financiară. Comunitatea euroatlantică a investit deja o groază de bani în Republica Moldova, iar ruşii n-au dat nicio leţcaie.

La ora actuală, SUA şi UE finanţează aici circa 100 de proiecte consistente. Alocaţiile occidentale directe constituie aproape a patra parte din bugetul de stat. Ca să nu mai vorbim de diverse granturi, donaţii, credite şi vărsăminte în fondurile publice. Nimeni nu va ceda, bineînţeles, generoasele investiţii politice şi economice în acest teritoriu.

AIE şi-a dat obştescul sfârşit şi rămâne de văzut dacă va fi creată o nouă coaliţie. Dar cauza europeană nu mai este lăsată exclusiv la cheremul politicienilor moldoveni. Până una-alta, adevărata Alianţă pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova se află la Bruxelles şi Washington, nu la Chişinău.

Petru BOGATU

 

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu