BOGATU // De ce Plahotniuc vrea un procuror partinic?

Propunerea lui Vlad Plahotniuc ca procurorul general, preşedintele Curții de Conturi și președintele Comisiei Electorale Centrale să fie numiți de opoziție doar în aparenţă  este plină de fair-play. În realitate, la mijloc e o scamatorie politicianistă. O hachiţă legislativă. Şi o prosteală ordinară.

Ce funcţii poate primi opoziţia?

La prima vedere, iniţiativa lui Plahotniuc sună frumos şi democratic: nişte funcţii-cheie ale sistemului politic să fie lăsate la cheremul opoziţiei. Unele instituţii media, în grabă sau din inconştienţă, probabil, s-au apucat deja să analizeze cu o alură serioasă când ar putea fi pusă în aplicare această idee generoasă: mâine, poimâine, la anul sau în cincinalul viitor.

De bună seamă, în democraţiile avansate mai multe posturi importante sunt oferite din oficiu opoziţiei. Dar aceste demnităţi sunt preponderent din domeniile puterii legislative, apărării şi serviciilor secrete.

În unele state vest-europene, de exemplu, preşedintele parlamentului şi majoritatea şefilor de comisii legislative reprezintă opoziţia. În SUA, preşedintele democrat Barack Obama l-a numit recent ministru al Apărării pe fostul senator republican Chuck Hagel. Dincolo de Prut, Serviciul Român de Informaţii este condus de George Maior care, în momentul desemnării sale în această funcţie, reprezenta PSD, partid aflat atunci în opoziţie.

Procurorii trebuie să fie neangajaţi politic

Cu totul altfel stau lucrurile cu funcţiile înalte din sistemul judecătoresc sau cel electoral. Regula jocului democratic impune riguros scoaterea acestora de sub orice ingerinţă politică.

De aceea, potrivit tradiţiei europene, procedura de desemnare a procurorului general este complexă, antrenând mai mulţi factori discreţionari care reprezintă deopotrivă justiţia şi politicul. Candidaţii, de regulă, sunt selectaţi sau, cel puţin, aprobaţi prin concurs de o instituţie judecătorească. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte comisiile electorale.

În România, bunăoară, există o procedură, agreată de Comisia Europeană, potrivit căreia Ministerul Justiţiei propune candidaturile, în urma unui concurs naţional, CSM avizează şi preşedintele semnează decretul de numire a procurorului general şi a şefului Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În alte state din UE, aceştia sunt propuşi de Magistratură ca apoi să fie votaţi în Parlament. Oricum, în toate cazurile se organizează concursuri transparente menite să asigure selectarea unor candidaţi competenţi şi neangajaţi politic.

Procuratura de tip Vîşinski trebuie distrusă

Privită din acest unghi, iniţiativa lui Plahotniuc e o fandoseală  mizerabilă care ascunde un truc ieftin menit să menţină controlul partinic asupra procuraturii. Şi nu contează că funcţia va aparţine unui alt partid decât cel din care face parte prim-vicepreşedintele Parlamentului. Angajarea politică pe faţă a procurorului va slăbi instituţia şi va deschide calea pentru imixtiunea politicienilor cu pârghii reale în stat.

Deloc întâmplător, iniţiativa legislativă a lui Vlad Plahotniuc nu spune un cuvânt despre modernizarea şi reformarea procuraturii pe principii europene. E clar ca bună ziua de ce evită el acest subiect. Şi de ce Parlamentul a tergiversat până acum restructurarea procuraturii. Includerea acesteia într-un  sistem judecătoresc, reorganizat la rândul său pe modelul european, i-ar asigura independenţa şi ar exclude imixtiunea politică directă.

Procuratura actuală, croită de Stalin pentru Vîşinski, care funcţionează ca o măciucă în mâinile partidului, trebuie distrusă. Iar iniţiativa lui Plahotniuc nu face decât să dovedească o dată în plus intenţiile sale necurate.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu