BOGATU // De ce controlul migraţiei la Nistru sperie Rusia?

Cu doar trei zile înainte de demararea vizitei ministrului român de Externe, Titus Corlăţean, la Moscova, Grigori Karasin, ministrul adjunct de Externe al Federaţiei Ruse, a sosit în Republica Moldova. După o şedere de două zile la Chişinău şi Tiraspol, el a recunoscut, cu o expresie acră pe chip, că „situaţia îl îngrijorează”.

Cum s-au înăsprit poziţiile?

Ce îl nelinişteşte oare pe emisarul Moscovei? De grija cui moare Karasin? Şi de ce concluzionează el că „poziţiile Chişinăului şi Tiraspolului s-au înăsprit”? Pe ce se bazează?

Dacă judecăm faptele, şi nu speculaţiile, lucrurile stau exact invers. Parlamentul Republicii Moldova a replicat cumpătat la decretul lui Evgheni Şevciuk privind aşa-zisa „demarcare a graniţei”. Iar Tiraspolul, la rândul său, a lăsat-o mai moale, dând asigurări că nu va forţa nota şi nu va avea „o politică agresivă faţă de Chişinău”.

De unde şi impresia că „înăsprirea poziţiilor” există doar în capul lui Karasin. Bănuim că nervii lui şi ai şefilor săi de la Moscova sunt întinşi de constituirea celor şase puncte de control al migraţiei.

Dar ce-i doare pe ruşi? Îi nelinişteşte într-adevăr posibilitatea „încetinirii contactelor”, după cum s-a exprimat Karasin? Haideţi să fim serioşi.

De ani buni, regimul separatist menţine la Nistru posturi vamale şi o armată întreagă de grăniceri care a introdus la Nistru un regim de pază şi verificare de o asprime nemaipomenită. Prin amintitul deja mai sus decret de „demarcare a hotarului”, Tiraspolul îşi propunea să pună un lacăt şi mai mare decât cel de azi între cele două maluri.

Cu toate acestea, acţiunile provocatoare şi ilegale ale lui Evgheni Şevciuk nu îngrijoraseră deloc Moscova care s-a făcut că plouă şi nu a reacţionat în nici un fel. Iată că acum însă Putin a sărit ca opărit şi l-a trimis de urgenţă pe Karasin în Republica Moldova, unde acesta nu şi-a ascuns „îngrijorarea”. Tulburarea Kremlinului este pe deplin explicabilă.

Veriga slabă a statului

Ca să ne dăm seama de ce ruşii se agită tare, trebuie să aruncăm o privire asupra experienţei unor state care se confruntă şi ele cu probleme de separatism. Să luăm Ciprul.

Exact ca şi la noi, administraţia autoproclamatei republici turce crease mai mulţi ani în urmă o adevărată frontieră între nordul şi estul insulei. Însă în preajma aderării la UE, la sugestia Comisiei Europene, dinspre sudul grecesc au fost instalate puncte de monitorizare a migraţiei, dispunându-se totodată intrarea în ţară doar prin porturile şi aeroporturile controlate de autorităţile legale ale Republicii Cipru. Acest fapt a schimbat cardinal starea de lucruri. Sudul grecesc, preluând controlul asupra migraţiei şi, implicit, asupra fluxurilor financiar-economice, a devenit atractiv, dominând clar situaţia datorită deschiderii sale spre Vest.

Rusia se îngrijorează, întrucât pierde teren în urmă măsurilor luate la Nistru de autorităţile de la Chişinău cu sprijinul Uniunii Europene. Punctele de control, în cazul în care va fi asigurată funcţionalitatea lor, pe de o parte, vor fi mai eficiente decât EUBAM-ul de altădată, iar pe de altă parte, vor permite oficialităţilor moldovene să gestioneze efectiv intrarea dinspre est pe teritoriul Republicii Moldova, înlăturând astfel veriga cea mai slabă în construcţia statului.

În ceea ce priveşte derapajul comportamental al opoziţiei comuniste de la Chişinău, care deplânge divizarea ţării, aceasta nu-i decât isteria galeriei din tribună. Suporterii lui Putin din PCRM se burzuluiesc exact în momentul când echipa acestuia pierde meciul.

Referitor la unii autori din mass-media de la Bucureşti sau Chişinău care, înfricoşaţi de divagaţiile de doi bani ale lui Dughin, se îngrozesc în faţa unei Rusii chipurile atotputernice şi omniprezente, lamentările lor sună pe cât de mioritic, pe atât de ruşinos. Dacă vă este teamă acum, când Moscova încasează goluri cu sacul în propria poartă, mă întreb când veţi avea curaj?

Petru BOGATU

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu