BOGATU // Cum se dă de gol Vlad Plahotniuc

Nu cred că voi exagera spunând că tentativa de tăinuire a crimei din Pădurea Domnească a provocat cea mai serioasă criză de prestigiu a Alianţei pentru Integrare Europeană de la fondarea ei (2009) încoace. Parcă am asista la un suicid colectiv în stil japonez.

Sinucidere în direct

Se creează impresia că urmărim o turmă care se aruncă în prăpastie. Omorul din culpă a unui tânăr la vânătoare a  generat un lanţ de erori de-a dreptul incredibile – de la complotul tăcerii imediat după săvârşirea nelegiuirii până la ieşirea incredibilă la rampă a liderului PD Marian Lupu care i-a sugerat procurorului general o soluţie mincinoasă şi profund  ilegală – autosuspendarea din funcţie.

În consecinţă, deşi toţi actorii politici implicaţi direct sau indirect în cazul Valeriu Zubco încă se lăfăie în jilţurile moi ale puterii, mulţi dintre ei zac deja pe fundul abisului politic fără nicio şansă de a se mai ridica de acolo. Nimeni nu i-a împins în hău. Nici opoziţia şi nici presa. Şi-au făcut-o cu mâna lor.

Mai pe şleau vorbind, o parte a actualei guvernări se comportă  ca o echipă de fotbal care încasează o căruţă de goluri pe propriile greşeli, fără ca adversarii să le facă vreun rău. Sunt întâmplătoare aceste gafe? Din păcate, nu.

De vină e felul de a fi al unor figuri extrem de influente. Se întrevede un stil păgubos parcă adus în viaţa politică direct din filmele hollywoodiene despre camorra napolitană sau mafia siciliană. Şi nici nu-i de mirare, de vreme ce, de la un timp încoace, la vârf au început să facă legea personaje care consideră că totul pe lumea asta se vinde şi se cumpără.

Cu banul în vârf de băţ

Unii şi-au închipuit că şi în politică, nu numai la iarmaroc, se poate umbla cu banul în vârf de băţ. La începutul lui 2011, Vlad Plahotniuc, bunăoară, se lăuda în faţa camerelor de luat vederi că face o reparaţie de lux din buzunarul lui în birourile colegilor de partid din sediul legislativului. I-am atras atenţia atunci în acest colţ de pagină că Parlamentul nu este proprietatea lui privată. Că trebuie să facă o donaţie statului în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare dacă vrea să contribuie la modernizarea clădirilor administrative.

Ulterior s-a constatat că la mijloc nu-i un accident, ci o deprindere. Un anumit tip de mentalitate. Ca rezultat, au urmat scandalurile iscate de afacerile sub acoperirea zonelor offshore, aşa-zisa berlusconizare a televiziunilor, toate culminând cu mafiotizarea sufragiului popular.

Elocvent din acest punct de vedere este recentul scrutin din autonomia găgăuză, câştigat de independenţi, cea mai mare parte dintre ei fiind oameni de afaceri sau reprezentând cercuri de afaceri. Rezultatele alegerilor desfăşurate în circumscripţii uninominale l-au scos din sărite pe Mihail Formuzal care a declarat la un post de televiziune că ele au fost influenţate de „bandiţi politici” de la Chişinău.

Şeful administraţiei de la Comrat nu a dat nume. Nu ştim cum se face însă că antreprenorii „independenţi” care au obţinut mandatul de deputat s-au convertit peste noapte la PD şi astfel partidul lui Lupu-Plahotniuc pentru prima oară în istorie şi-a asigurat o majoritate confortabilă în Adunarea Populară de la Comrat.

Cu această ocazie, îmi amintesc de o propunere mai veche şi aproape uitată a prim-vicepreşedintelui Parlamentului de a modifica legea de aşa manieră încât şi alegerile parlamentare pe plan naţional să se desfăşoare tot în circumscripţii uninominale. Vrând-nevrând, te bate gândul că scrutinul din Găgăuzia a fost doar un test.

Imaginaţi-vă: Parlamentul de la Chişinău burduşit cu oligarhi „independenţi” care a doua zi după alegeri aderă de-a valma  la Partidul Democrat! Frumos, elegant şi fără nicio obiecţie de fraudare a votului. E mai uşor să corupi alegătorii din anumite circumscripţii locale decât întregul electorat al Republicii Moldova, nu-i aşa?

Ciuma neagră a corupţiei

Odată cu intrarea lui Plahotniuc în politică, în Republica Moldova s-a creat o situaţie în care interesele private şi puterea grupurilor de interese (lobby) financiare, mediatice şi altele golesc democraţia de sensul şi de substanţa ei. E un fenomen pe care politologul Colin Crouch îl cataloghează ca fiind o lovitură de forţă împotriva democraţiei pentru a transforma scrutinul într-o farsă şi a asigura ca esenţa puterii să emane de fapt nu de la electorat, ci din tenebrele unor cercuri obscure de antreprenori.

Loviturile de forţă sunt, oricum ai suci-o, conspiraţii. De ce ne-ar mira, deci, în aceste condiţii spiritul de gaşcă al celor care au căutat să ţină în secret incidentul tragic de la Făleşti? Reflexele nu i-au dat de sminteală. Au acţionat în nota lor obişnuită. Au respectat omerta chiar dacă trebuiau să se sinucidă politic.

Dar, totodată, aceleaşi reflexe de gaşcă i-au dat de gol. S-a văzut că proverbiala corupţie, despre care avertizează partenerii noştri occidentali, nu e o noţiune abstractă, nu-i o mituire ordinară, ci o ciumă groaznică care ucide preponderent pe nevăzute. Pe întuneric şi pe la spate.

Din întâmplare, în urma scandalului de la vânătoare, ciuma  neagră a fărădelegii la nivel înalt a ieşit la vedere. Acum toată lumea poate urmări efectele ei terifiante.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu