BOGATU // Ce a căutat naţional-bolşevicul Dughin la Chişinău?

Geopoliticianul şi filozoful rus Aleksandr Dughin a eliminat cu o dexteritate de fachir orice urmă de echidistanţă şi neutralitate din inimile auditorilor săi de la Chişinău. Asistenţa lui s-a împărţit. O jumătate l-a aplaudat frenetic, altă jumătate l-a înjurat ca la uşa cortului.

Unii fascinaţi, alţii exasperaţi

Curios lucru: şi printre aplaudaci, şi printre hulitori în mare parte s-au aflat persoane cu viziuni şi sentimente româneşti. Cei dintâi l-au salutat pentru faptul că Dughin şi-a etalat simpatia pentru România şi Republica Moldova. Cei din urmă l-au admonestat întrucât a îndemnat de fapt Chişinăul şi Bucureştiul să întoarcă spatele Uniunii Europene şi Statelor Unite ale Americii.

În condiţii normale, vizita recentă a profesorului Dughin în Republica Moldova n-ar fi trebuit să trezească altceva decât o delectare intelectuală şi o dezbatere academică. Aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu şederea la Chişinău şi Bucureşti a geopoliticianului american George Fredman, ale cărui păreri au trezit vii discuţii în cercurile culturale şi politice din cele două state româneşti.

Controversat şi provocator, Dughin, orice s-ar spune, e o figură complexă şi un cugetător rus de forţă. Asupra operei sale, tradusă şi în limba română, de altfel, merită să te apleci cu atenţie. Numai că sosirea lui, la invitaţia Universităţii Populare a lui Iurie Roşca, într-un moment de tensiuni periculoase în jurul problemei transnistrene, a diminuat credibilitatea vizitei, generând o sumedenie de suspiciuni.

Ideologul putinismului

Poate cu o altă ocazie, când va fi mai multă linişte în ţară, vom avea posibilitatea să polemizăm pe îndelete cu acest reprezentant de primă mână al curentului eurasianist rus. Până una, alta, vom spune doar că Dughin este, neîndoielnic, cel mai important ideolog al putinismului. De aceea, atunci când era invitat la TV sau la conferinţe, pentru a nu genera confuzii, trebuia privit ca atare.

Nu ne îngăduie nici timpul, nici spaţiul să intrăm în amănuntele doctrinei create de acest fost membru marcant al partidului naţional-bolşevic rus. Considerat de la un timp încoace un geostrateg al liderului actual de la Kremlin, doctrina lui Dughin şi-a pus pregnant amprenta pe actuala putere de la Moscova. El e mentorul mişcării de tineret „Naşi” a partidului de guvernământ „Edinaia Rossia”.

Eurasianismul lui Dughin este opus euroatlantismului şi se inspiră din speculaţiile interbelice ale naţional-bolşevicilor Radek, Arthur Moeller van den Bruck, O. Spengler şi mai cu seamă E. Nikisch. Se bazează pe ideea lui Halford Mackinder care afirma: „cine conduce Europa de Est controlează Heartlandul, cine conduce Heartlandul conduce Eurasia, cine conduce Eurasia conduce lumea”. Acest punct de vedere este contrazis de teoria geopoliticianului american Mahan, potrivit căreia „cine conduce mările controlează lumea”.

Astfel, Dughin construieşte o doctrină stufoasă a opoziţiei globale dintre „popoarele mării”, călătoare, schimbătoare, liberale, libertine şi colonizatoare, pe de o parte, şi popoarele uscatului, sedentare, tradiţionaliste, religioase, pe de altă parte. Pornind de aici, se pronunţă pentru crearea, prin ralierea ţărilor central-europene şi central-asiatice în jurul naţiunii ruse, a unui imperiu al spiritualităţii îndreptat împotriva hegemoniei SUA în lume.

Gustul dulce-acrişor al otrăvii eurasianiste

Potrivit cercetătoarei Irina Isakova, identitatea strategică angajată de Vladimir Putin începând cu anul 2002, este eurasianismul lui Aleksandr Dughin. Ridicarea pravoslaviei la rangul unei ideologii de stat şi formarea aşa-zisei Uniuni Eurasiatice izvorăsc, implicit, din teoriile gânditorului naţional-bolşevic.

În fond, teoria lui, recurgând la retorica pan-ortodoxă, caută să justifice relansarea imperialismului rus. Nu întâmplător profesorul Ilie Bădescu, care semnează postfaţa la cartea lui Dughin „Bazele Geopoliticii”, îl supune unei critici bine argumentate, afirmând că ortodoxia „nu gravitează spre Moscova. Naţionalismul românesc va fi creştin sau nu va exista deloc”.

Când pledează pentru unirea Basarabiei cu România, dar numai sub rezerva distanţării acesteia de UE şi SUA în favoarea unei alianţe cu Rusia, Dughin ne întinde surâzând un măr dulce şi rumen, dar otrăvit pe dinăuntru. Eurasianismul său nu-i decât o armă de luptă împotriva euroatlantismului şi a democraţiei liberale în care românilor le e rezervat rolul de vasali ai ruşilor în cruciada lor antioccidentală.

Acum vă daţi seama pentru ce se bate Putin în cele două state româneşti şi de ce se înverşunează să ţină sub ocupaţie Transnistria? Cred că e deja limpede pe cine slujesc la Chişinău cei care ridică în slăvi eurasianismul? Şi sper că înţelegeţi ce greşeală fac conaţionalii noştri care îl aplaudă în neştire pe Dughin, când acesta cântă fariseic ditirambi României?

Petru BOGATU

 

 

 

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu