BOGATU // Agenda transnistreană: de la extaz la agonie

În mai puţin de un an de zile, dialogul Chişinău-Tiraspol a parcurs întregul drum, de la extaz, în momentul propulsării lui Evg. Şevciuk în fruntea regiunii separatiste, la agonie, astăzi – în plină încordare politică şi sentimentală la Nistru. Relaţiile dintre cele două maluri s-au întors în punctul lor mort în care au şi zăcut aproape două decenii de-a rândul.

Teritoriul războiului rece

Gata cu vrăjeala. Nina Ştanski nu ne mai face ochi dulci de pe Facebook şi nu-şi mai ascunde alura-i crispată de scorpie mică. Zvârluga cu origini poloneze şi cu trecut de top model îl ia peste picior pe vicepremierul Carpov şi meneşte reizbucnirea unor noi ostilităţi la Nistru.

Iar ca declaraţiile ex-manechinei din fruntea diplomaţiei nistrene să nu pară accidentale, cotidianul moscovit „Kommersant”, întotdeauna bine informat de la prima sursă, vesteşte dezlănţuirea pe deasupra a unui război rusesc al gazului împotriva Republicii Moldova.

Parcă simţind cum se topeşte calota glaciară a conflictului îngheţat,  corespondentul ziarului spaniol „El Pais”, care a vizitat recent malul stâng, pune degetul pe rană. Într-o relatare de la faţa locului, el cataloghează, pe bună dreptate, Transnistria ca fiind un teritoriu al războiului rece.

La Chişinău, zice-se că unii dintre înalţii noştri demnitari, pomenindu-se sub atac rusesc, cedează nervos şi înclină să recunoască datoriile de miliarde ale regiunii separatiste. Cine gândeşte astfel e un criminal potenţial.

Lumea cazărmilor ruse

Şi când îţi aminteşti cât elan a stârnit în unele minţi odihnite din dreapta Nistrului instalarea lui Evgheni Şevciuk în jilţul de „preşedinte”! Mulţi l-au aclamat pentru că-i tânăr, că-i manierat, că-i un tip cool, că nu s-a tăvălit în noroiul şi mâzga sângeroasă a atrocităţilor războiului de la Nistru. Au căzut ca muştele la vederea decolteului lui Ştanski, iluzionându-se că se poate face treabă bună cu aceştia doi.

Insufla încredere şi spiritul cooperant al cuplului Evgheni+Nina. La meciurile de fotbal, la recepţii şi banchete se goleau pahare şi se discuta relaxat despre măsuri de încredere. Despre refacerea legăturilor telefonice. Despre reluarea traficului feroviar.

Dar nimic din toate acestea, desigur, nu era pe gratis. Ni se cereau în schimb nişte fleacuri. O nimica toată. Recunoaşterea Băncii Transnistriei. Modernizarea aerodromului. Deschiderea unui consulat la Tiraspol.

Dacă am fi căzut în capcana ruşilor, astăzi eram deja terminaţi. Nici nu mai era nevoie de recunoaşterea oficială a autoproclamatei republici nistrene.

Baza militară rusă de la Nistru ar fi atins gradul râvnit de operabilitate. Cu o întreprindere financiară recunoscută internaţional, capabilă să efectueze oriunde operaţii de plată şi de credit, cu o reprezentanţă consulară la faţa locului şi cu un aerodrom renovat, regiunea separatistă nu numai că ar fi devenit funcţională, ci ar fi obţinut şi o anumită legitimitate la nivel instituţional.

Căci aşa-zisă republică moldovenească nistreană în frunte cu Şevciuk pe patul lui de flori vii şi emancipate nu-i altceva decât o butaforie de doi bani în spatele căreia se ascund cazărmile Rusiei. „Nistrenia” în realitate e o bază militară formată din falşii pacificatori, pe de o parte, şi din armata pretins locală, pe de alta. Anume acest contingent de peste zece mii de inşi înarmaţi până-n dinţi exercită regimul de ocupaţie străină în estul Republicii Moldova.

Acum, Ştanski ne sperie cu un nou război ca să justifice perpetuarea prezenţei militare ruse. Cum n-a obţinut nimic cu bombonica, Kremlinul pune tunurile pe noi şi ne avertizează că va trage cu proxima ocazie.

Când vor sări capacele

Azi, ni se cere achitarea datoriilor Transnistriei, deschiderea consulatelor nu numai la Tiraspol, ci şi pe malul drept. Moscova se amestecă în cel mai impertinent mod posibil în afacerile noastre interne sub pretextul apărării drepturilor minorităţilor şi a cetăţenilor cu paşaport rusesc.

E la mintea oricui că în mod deliberat se pune o presiune insuportabilă pe Chişinău pentru a-l determina să îşi iasă din ţâţâni. Să riposteze zgomotos.

Se răscoleşte jăraticul. Se toarnă gaz în foc. Cazanul e încălzit până la temperatura de fierbere ca la un moment dat să sară capacele.

Moscovei îi convine dacă nu un incendiu devastator, cel puţin un scurtcircuit în jurul „Nistreniei”. Ruşii vor recunoaşte oficial regiunea separatistă într-un moment de criză acută tot de ei provocată, pentru a putea da vina pe Republica Moldova, România, NATO, SUA şi Occident în ansamblu.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu