Blog post Jurnal

ana buzduganAna Buzdugan

Geamantanul cu rufe murdare

Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a arătat, în sfârşit, cât de mult îi iubeşte şi îi apreciază pe transnistreni. „La confiscarea bagajului personal, listele cu semnături au fost înregistrate ca bagaj personal, mi-a dispărut inclusiv pachetul cu lenjerie folosită. Serviciile speciale din Moldova sper să mi-o spele și să mi-o întoarcă”, a spus acesta pentru Ria Novosti.

Câţi dintre transnistrenii care şi-au pus semnătura pentru unirea cu Rusia, au visat ca listele în care îşi pun speranţa, să ajungă la Kremlin printre chiloţi? Ce şanse existau ca acestea să ajungă pe masa lui Putin, ţinând cont şi de faptul că circulau în circumstanţe nu tocmai curate, vorba lui Rogozin?

 



dimitriana zaharia

Dimitriana Zaharia

Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

„O căldură insuportabilă în Japonia, neobişnuită pentru acest sezon. În drum, spre casă, mă întâlnesc cu un grup de japonezi. Tăcuţi, îmbrăcaţi modest, bărbaţii – cu pălării pe cap, femeile – cu basmale. Duc cu mare grijă făraşe, mături şi săculeţe cu deşeuri. Se întorc de la muncă, o muncă făcută voluntar, din respect şi dragoste pentru mediul în care trăiesc! Par mulţumiţi că şi-au îndeplinit misiunea! Dar eu mă întristez. Oare când ne vom iubi şi noi oraşul, satul în care ne-am născut, aidoma japonezilor? E ştiut că iubirea nu se demonstrează prin vorbe, ci prin fapte! Oare când vom înceta să mai creştem munţii de gunoaie în jurul nostru? Nici căldura, nici vârsta, nici familia, nici boala, cu atât mai mult lenevia nu pot opri japonezul de la datorie. În fiecare lună, într-o zi de sâmbătă sau duminică, după cum le e voia sau înţelegerea, locatarii se adună şi fac ordine pe străzi şi în cartiere. Japonia se deosebeşte de alte ţări prin cultura sa înaltă, prosperă, deoarece e curată, iar dacă e curată, e şi frumoasă!


ilieIlie Gulca

Confruntări

Cât va trăi un moldovean născut în 2013? Un cetăţean RM născut în 2013 va trăi în medie 70 de ani în cazul în care va avea condiţiile de viaţă din 2013, potrivit unui grafician chilian, Marcelo Duhalde, care a încercat să stabilească speranţa de viaţă a indivizilor născuţi în 2013 pornind de la speranţa de viaţă în ţările în care s-au născut aceştia. Astfel, după infografia lui Duhalde, cei mai longevivi vor fi cetăţenii Monaco (90 de ani), San Marino, Andorra (83), Elveţia, Italia, Liechtenstein, Franţa (82), Spania, Suedia, Islanda, Olanda (81), Irlanda, Norvegia, Germania, Marea Britanie, Grecia, Austria, Malta, Insulele Feroe, Luxemburg, Belgia, Finlanda (80). La coada clasamentului, curios lucru, se află Africa de Sud şi Ciad (49). R. Moldova este şi aici la o coadă, la coada Europei, alături de Rusia (70), între Belarus şi Groenlanda (72) şi Ucraina (69). România are o speranţă de viaţă de 74 de ani, alături de Bulgaria şi Estonia, între Polonia, Lituania şi Macedonia (76) şi Letonia şi Turcia (73).
(http://www.courrierinternational.com/article/2014/03/03/les-grandes-esperances)

 


Liliana Ganga-RosteaLiliana Ganga-Rostea

Gânduri în plic

Somnoroasă, caut șoricelul. Sub jetul de opinii mă simt un cățel căruia nu-i place să facă baie, dar e domestic. Bine a zis J.Sabina: Opiniile sunt ca borta curului. Fiecare o are pe a sa, dar i se pare că a celorlalți pute. Oare există alt loc, real sau virtual, unde ar puți mai tare decât prin rețele? Uneori nici ceaiul de mentă cu mușețel, floare de tei și miere de mai n-ajută.
Am învățat de la cineva pățit că pe aici lumea trebuie acceptată ca atare, iar de nu, problemele și complexele personale țâșnesc precum bubele rele. Dar fără păreri provocatoare, la ce aș mai intra în FB, dacă aș da mereu de o gașcă uniformă la gândit și exprimat? Oricum, să nu-ți pută tare: Încearcă să nu bagi în seamă oamenii care îşi dau cu părerea despre orice, chiar și despre subiectele despre care n-au idee. Eu am răbdare cât duce trenul și rânză să scot pe oricine din sărite. Blochez numai atunci când comunicarea se transformă într-o formă de hărțuială și intimidare. Restul pe http://lilianaganga.blogspot.com.es/


photo.phpAlexandru Lupuşor

Pretexte

Dincolo de spectacolul insolit prilejuit de femeia cu barbă, care a marcat ediția de anul acesta a Eurovisionului, putem afla în barba acesteia o adevărată psihanaliză ce ar veni să dezvăluie relațiile dintre sexe ca relații de putere. Tradițional, fapt care nu avea cum să nu modeleze inconștientul nostru, barba era (și în unele culturi rămîne să fie) un semn al autorității spirituale și politice. Iar această autoritate era considerată un atribut exclusiv al masculinității. Gestul austriacului de a lua înfățișarea unei femei cu barbă ar veni să zdruncine ordinea inconștientă a lumii în care puterea ar fi un privilegiu al bărbațiilor. Astfel, ceea ce pare a fi sursa ascunsă a scandalizării produse de barba Conchitei Wurst este, într-un fel, sancționarea relațiilor de putere specifice unei societăți patriarhale.


nadinNadine Chilianu

Privitor ca la teatru

Ştiu că limba noastră e română şi că suntem români, dar nu-i neapărat să trâmbiţăm asta. Ei şi ce rău mare ar fi să rămânem aşa cum am fost, moldoveni cu limbă fie moldovenească, fie română, fie „de stat”, cum îi zic politicienii noştri? Nici nu ştii cum se schimbă timpurile şi ne trezim mâine cu ruşii în prag şi cu represiuni. N-am de gând să plec nicăieri, vreau să-mi petrec bătrâneţile în pace şi siguranţă. N-am de gând să merg în România sau să fug undeva. Aici m-am născut, aici am trăit toată viaţă. Noi, moldovenii, putem să ne înţelegem şi cu naiba, dacă trebuie. Vorba ceea: capul plecat sabia nu-l taie”. Şi, după tirada asta, cu iz de târg, domnul Andrei îmi mai spune cu mândrie că e patriot şi că a făurit ISTORIA RM, participând la cele două Mari Adunări Naţionale din 1989 şi 1991… o istorie a unui adevăr neagreat, vrut „comod” pentru toţi şi, în acest scop, mereu spus pe jumătate.


vadim vasiliuVadim Vasiliu

Epatări

Am văzut secvenţe din talk-show-ul de la televiziunea Russia 1 din seara finalei Eurovision. „Am trimis două fiinţe curate la eşafod!”, striga unul dintre invitaţi, referindu-se la gemenele ce au reprezentat Rusia. Altul: „Îngerii victoriei au arătat lumii întregi largheţea şi frumuseţea inimii ruse!”. În sală se instaurase o atmosferă euforică. De fapt, auditoriul era încântat de Conchita Wurst. Faptul că femeia cu barbă a câştigat concursul le-a conferit ruşilor, cel puţin celor prezenţi la talk-show, un sentiment de apartenenţă la o civilizaţie în care persistă adevăratele valori morale. Europa, pentru ei, e pe moarte. „Conchita e semnul apocalipsei Europei! Donbasul şi Luganskul nu pot fi alături de ei!”, striga extaziat Jirinovski. Ironia e că printre invitaţi se afla, stupefiat(ă), şi un cântăreţ, bărbat-femeie, un blond cu botox. La final, Jirinovski, strigând „Tanţuem za Rossiu!”, l-a chemat pe grăsanul Mitrofanov la un fel de dans al pinguinului!

 


 

2thumbs_209682Val Butnaru

Citate pentru Mao

„O moarte este o tragedie, un milion de morţi este statistică.”

Stalin

„Nu trebuie să ne temem de judecata istoriei. Cine, după tot ce s-a întâmplat, vorbeşte astăzi despre exterminarea armenilor?”

Hitler

„De la vârsta de opt ani l-am urât pe Confucius. În satul meu se afla un templu confucianist. Doream din toată inima un singur lucru: să distrug din temelie acest templu.”

Mao

Dintre toţi, ăştia trei, Mao ar fi putut avea o carieră strălucită de optimist-şef. Asta se întâmplă când stai în aceeaşi mahala cu Confucius.


 

vegana_daniela lucaDaniela Luca

Vegan de Moldova

În vara anului 2012, eram preocupată de un stil de viaţă sănătos. Citeam cărţi de nutriţie, urmăream lecţii pe net şi am ajuns la concluzia de a mă dezice de produsele animale, înţelegând că asta ar fi fain pentru sănătatea şi frumuseţea mea. Cine e veganul? E omul care se hrăneşte exclusiv cu vegetale (nu admite carne, ouă, lactate, miere, gelatină). Iniţial, mi se părea imposibil să renunţ la carne şi lactate, şi totuşi am hotărât să încerc să mănânc astfel 30 zile. După care, n-am mai revenit niciodată! A fost o transformare a corpului şi a sufletului şi de atunci sunt vegană. Pielea mea a devenit mai catifelată, corpul s-a făcut mai suplu şi tonifiat, am mult mai multă energie şi sunt mult mai fericită! O schimbare profundă a avut loc în conştiinţa mea. Am înţeles că „sufletul în orice fiinţă e la fel, deşi corpul fiecăruia e diferit” (Hippocrates), iar animalele nu fac o excepţie.


veronicaÎn ţara minunilor

Alice căuta un loc de trai pe site-urile de anunţuri şi s-a trezit pe un fel de tărâm al minunilor, unde nu ştia dacă e cazul să-şi facă cruce sau să râdă ca de o glumă proastă. Acolo află că acum Moş Vasile din Ţibirica nu mai umblă prin tot satul ca să caute o juncă tânără şi frumoasă, intră pe 999.md şi o găseşte. Tanti Maria face rost de ouă de struţ pentru checul ei exotic de mere, iar Sofiica îşi face în tihnă unghiile pentru că teza ei de licenţă va fi în două zile gata, tot datorită site-ului atotfăcător de minuni.

Acolo se permite ca perechile să caute şi o a treia persoană pentru a-şi înveseli patul conjugal, iar bărbaţii pot deveni mai bărbaţi graţie unor aparate uimitoare.

Ce-o fi asta?! se întrebă Alice. Desfrâu? Societate de consum? Prostie omenească? Se auzi un ecou din depărtare: Evoluţie!

Alice

 


Tatiana Cotiga calatoriiTatiana Cotiga

Jurnal de weekend şi călătorii

Mai cu picioarele pe pământ, am terminat facultatea de informatică și sunt programator într-o companie de IT. Însă cel mai mult îmi place să fiu pe munte, acolo simt că trebuie să merg și să călătoresc – fie și pentru nenumărate ori în același loc, dar diferit de fiecare dată. Relația cu muntele e una deosebită. Am un bagaj imens de impresii aduse din călătorii şi abia aştept să ţi le povestesc, voi începe cu vârful Elbrus. Ajunşi la poale, am încălțat colțarii și parazăpezile, am folosit din plin crema pentru protecție solară și am avut grijă să nu am pielea direct expusă la soare. Cu cât urcam mai sus, zăpada căpăta un aspect mai frumos. În urmă am lăsat iarba și florile, iar vederile de aici sunt sublime. Am instalat tabăra la altitudinea de 4200 m. Am „săpat” în zăpadă pentru a avea un loc numai bun pentru dormit, noaptea se lasă frig, iar la 3 dimineaţa sună deşteptătorul.


irina nechitIrina Nechit

Fraza de azi

Piața Roșie nu e loc de plimbare, acolo mi-am distrus cizmulițele nou-nouțe, trebuia să merg pe vârfuri, să evit impactul cu pietrele din caldarâm, dar nu mă uitam sub picioare, priveam cupolele Catedralei „Sfântul Vasile” și ultimul lucru la care mă gândeam era noua mea încălțăminte din piele naturală, piele care s-a făcut praf după ce am traversat Piața din inima Moscovei, fără să bănuiesc că peste ani voi avea destule motive să presupun că cel mai bine se simt aici soldații cu ciubote rezistente, probabil potcovite, militari zvelți, proaspăt raşi, mirosind a spray imperial, mărșăluind fericiți în fața coloanelor de tancuri, blindate și rachete.