„Biserica de lemn din Hirişeni, reconstituită la Muzeul Satului, va rămâne un locaş sfânt”

Interviu cu Eugen Bâzgu, arhitect, autorul proiectului de restaurare a bisercii de lemn din Hirişeni, strămutată la Muzeul Satului

– Stimate dle Eugen Bâzgu, cât de aproape de original este biserica de lemn din satul Hirişeni, Teleneşti, restaurată şi inaugurată pe 24 septembrie 2011, la Muzeul Satului din Chişinău?

Pentru început aş vrea să amintesc că la proiectul de restaurare a bisericii de lemn din Hirişeni am lucrat împreună cu tânărul arhitect Sergiu Vornicov. Deja avem experienţa restaurării bisericii de lemn din satul Palanca, raionul Călăraşi. Biserica din Hirişeni a fost ctitorită de răzeşii din acest sat, în anul 1642, la mănăstirea Hârjăuca. În anul 1821, când mănăstirea şi-a strămutat vatra, biserica a fost transferată pe teritoriul satului Hirişeni, raionul Teleneşti, unde a servit locuitorilor până în anul 1928, când s-a construit o biserică nouă de piatră. Cea de lemn a rămas doar ca biserică de cimitir, unde se oficiau parastase şi înmormântări. În timpul ateismului militant nu se permitea de a face reparaţii la biserici, din această cauză, în 1997 acoperişul de şindrilă s-a prăbuşit, cu tot cu turlă. La drept vorbind, în 2009, când urma s-o demontăm, eram foarte sceptici dacă vom putea recupera o cantitate importantă din bârne. Din fericire, am reuşit să recuperăm 74 procente din bârnele originale, e un indice foarte bun. Acoperişul a fost reconstruit integral, datorită unor detalii care s-au mai păstrat. De exemplu, am avut norocul să găsim sub podeaua putredă consolele cununii, apoi am studiat foarte bine căpriorii şi ne-am dat seama ce lungime avea în exterior streaşina, în felul acesta am putut să reconstituim imaginea de altădată. Acoperişul bisercii este de 27 metri, aceasta fiind una dintre cele mai înalte biserici de lemn din republică.

 – La ceremonia de inaugurare de sâmbătă aţi subliniat că în epoca medievală, pe acest teritoriu era dominantă cultura lemnului.

În general, cultura românească veche, în special cea rurală, este una a lemnului. Vorbim de o civilizaţie a lemnului, care s-a dezvoltat în spaţiul nostru. Doar cetăţile, conacele, reşedinţele domneşti erau din piatră, restul construcţiilor erau din lemn. Evident, construcţiile din lemn nu au o viaţă lungă, ele pot rezista doar 100-200 de ani, pe când cetăţile rezistă şi 2-3 mii de ani. Specific pentru civilizaţia lemnului e faptul că bisericile din lemn nu s-au păstrat, au putrezit pur şi simplu. Din ele nu rămâne nici o urmă, poate doar nişte pietre de la temelie, fiindcă talpa unei biserici de lemn era pusă pe patru pietre.

– În ce stare erau icoanele şi iconostasul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Hirişeni?

Timp de mai bine de 12 ani a plouat în interiorul bisericii, fiindcă ea nu avea acoperiş. Evident, o bună parte din iconostas a putrezit. Astfel, au rămas din original doar 40 procente. Astăzi iconostasul arată de parcă ar fi în întregime original, dar e opera restauratorului Victor Musteaţă.

 – În biserica montată la Muzeul Satului se vor oficia liturghii, botezuri şi cununii?

Da, se vor ţine slujbe şi se vor face botezuri şi cununii. Preot al bisericii de lemn de la Muzeul Satului va fi Sergiu Curnic. El este şi preot de mir la Mănăstirea Căpriana. Sergiu Curnic a avut şi un rol foarte important la restaurarea bisercii de lemn aduse acum doi ani din satul Hirişeni. De fapt, a îndeplinit, neoficial, funcţia de şef de şantier la restaurarea bisericii din Hirişeni. Tot Sergiu Curnic a fost cel care a asigurat cu materiale şantierul. Mulţi oameni au lucrat benevol la restaurare, ei au dat o nouă viaţă monumentului care va rămâne un locaş sfânt.

– Ce sumă a fost alocată din bugetul de stat pentru lucrările de restaurare?

Statul a achitat cheltuielile pentru elaborarea proiectului de restaurare. Atâta doar că proiectul de restaurare, potrivit normativelor, costă 300 mii de lei, însă din bugetul de stat s-au plătit, în realitate, numai 20 mii de lei.

– Majoritatea cheltuielilor, aşadar, şi le-au asumat sponsorii?

Aşa este. În total, pentru restaurare s-au cheltuit aproape 3 milioane de lei, bani acordaţi de persoane particulare. Sponsorii au dat sume importante, de aceea restaurarea s-a efectuat destul de repede: am început în iunie 2010 şi am terminat în septembrie 2011.

 – Ce obiective vor mai fi construite pe teritoriul din jurul bisercii de lemn de la Muzeului Satului?

Va mai fi reprodusă clopotniţa bisericii, va fi construită şi o casă de lemn tipică pentru secolul XVII. De asemenea, vom face o fântână, porţi de lemn, şi vom pava cu lespezi de piatră aleile pietonale.

– Felicitări pentru inaugurarea acestui monument unic şi mult succes în următoarele proiecte.

Interviu de Irina NECHIT

Fotografii de Nadejda Roşcovanu

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit