Biserica care îi uneşte? // Observator

Marian Lupu l-a decorat pe Sanctitatea Sa, Kiril (Vladimir Gundeaev), Patriarhul Rusiei, cu Ordinul Republicii „în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în păstrarea şi înmulţirea valorilor spirituale şi morale, pentru munca îndelungată şi prodigioasă întru întărirea tradiţiilor creştine ortodoxe şi contribuţie la dezvoltarea şi aprofundarea legăturilor între popoarele rus şi moldovenesc”.

Lăsând la o parte discutabila contribuţie a lui Vladimir Gundeaev (despre care s-a scris că s-a aflat în serviciul KGB-ului) la aprofundarea relaţiilor între Rusia şi RM, pentru ce ar avea nevoie un Preafericit Patriarh de un ordin, de o tinichea? El nu putea să nu ştie în prealabil despre intenţia lui Lupu, şi faptul că a acceptat decoraţia aruncă, volens-nolens, o umbră de „lumesc”, de vanitate şi deşertăciune asupra „valorilor spirituale” pe care le „înmulţeşte”.

Surprinde şi cadoul pe care l-a primit Patriarhul Rusiei din partea premierului Filat: o colecţie („mică”) de vinuri vechi şi un coniac, produs în 1946, anul de naştere al Sanctităţii Sale. Ce întrebuinţare şi ce semnificaţie ar putea avea acest cadou din partea premierului?

O fi crezând şi Filat ca ministrul Vasile Bumacov, care a declarat  la deschiderea Zilei Naţionale a Vinului, în prezenţa primului-ministru, că „vinul nostru conţine cel mai mult suflet moldovenesc, şi ne reprezintă cel mai bine în lume”? Liderul PLDM i-a dăruit Patriarhului Rus sufletul moldovenilor? 🙂

Vizita lui Kiril i-a unit sub aceeaşi poală pe Voronin, Lupu şi Filat, care au participat la liturghia oficiată de capul Bisericii Ortodoxe Ruse. După ce a fost decorat de Lupu, Patriarhul Rusiei, la rândul său, l-a decorat pe liderul comunist Vladimir Voronin, care mai crede în Lenin şi ideologia sa anticreştină, criminală. Interesant că BORu a refuzat să-l ierte pe Lev Tolstoi, pe care l-a anatemizat în 1901. Deşi era creştin şi nu a ucis pe nimeni, marele scriitor şi-a permis o atitudine critică faţă de limbajul şi unele ritualuri bisericeşti.

Paul Borzac