Bătălia ideologică din America Latină

CONFRUNTARE // Alegerea nu este între stânga și dreapta, ci între libertate și dictatură

Zidul Berlinului a fost cel mai important simbol al Războiului Rece. Căderea lui a însemnat căderea puterii comuniste, nu și a ideologiei comuniste. După revoluţiile din 1989 din ţările Europei de Est și după prăbuşirea regimului sovietic, ideile socialiste se mențin încă într-o stare bună de sănătate. Abuzurile politice și eșecul economic al socialismului nu au slăbit dorința de a crea societatea perfectă. Speranța este încă vie.

Din acest motiv, după sfârşitul Războiului Rece, calea pentru liberalismul politic și cel economic nu a fost deloc uşoară. Ofertele utopice și promisiunile statului paternalist seduc cu mare efectivitate societățile care uită repede costul de a fi sclavele marelui protector. Economia de piață și democrația liberală nu au acea putere de seducție. Nu trezesc emoții. Nu dezlănţuiesc pasiuni politice cu atâta forță. Mai rău, se pare că, după toate, liberalismul este cel mai mare pericol de astăzi, amenințarea Nr. 1 pentru justiția socială, pace și ambient.

Lupta dintre societatea perfectă și societatea deschisă imperfectă este cel mai mare conflict politic din timpurile noastre. Cel puțin în America Latină se duce astăzi această bătălie ideologică în epoca post-Războiului Rece, în fața ochilor mirați ai celor ce credeau că sfârşitul erei comuniste ar fi dat suficiente răspunsuri.

Guvernele rele și numeroasele scandaluri de corupţie în majoritatea ţărilor Americii Latine, în special în anii optzeci şi nouăzeci, au fost considerate de importante sectoare politice și sociale ca o dovadă irefutabilă a eșecului pieței libere. Dar aceasta nu este singura problemă: încrederea în democrația reprezentativă a scăzut în mod considerabil.

Două curente ideologice se luptă astăzi pentru puterea din regiune

Ca o consecinţă directă, harta politică latino-americană s-a schimbat în mod dramatic. Două curente ideologice se luptă astăzi pentru puterea din regiune. Primul este reprezentat de țările care au guvernele cu tendinţe politice diferite (de centru-stânga, de centru-dreapta, conservatori) şi au optat pentru economia de piață liberă și democrația liberală. Chile este cel mai bun exemplu, printre altele, cum ar fi Columbia, Peru, Brazilia, Costa Rica, Mexic și Panama.

Al doilea curent promovează o viziune radical opusă, în contradicţie cu principiile fundamentale ale societății deschise. Economia este, în întregime sau parţial, controlată de stat și democraţia este înţeleasă ca guvern absolut al majorităţii. Statul de drept, proprietatea privată, libertatea de exprimare, drepturile individuale, pluralismul, alternanța la putere și alte principii sunt anulate sau nu sunt respectate în mod real. În prezent, Venezuela, țară exportatoare de petrol, este exemplul emblematic și promotorul principal al acestui curent. Cuba este simbolul nemuritor al luptei revoluţionare.

Proiectul politic al lui Hugo Chávez este latino-american și global. Aliaţii săi regionali cei mai apropiaţi sunt Bolivia, Nicaragua, Cuba și Ecuador. Relaţia cu Argentina este excelentă, dar diferită. Se vede că nu există un compromis ideologic clar din partea Guvernului argentinian.
Pe de altă parte, Revoluția Bolivariană a liderului venezuelean se bucură de sprijinul actorilor non-statali (mişcări sociale, partide politice, personalităţi) care împărtăşesc discursul său anti-globalizare, anticapitalist și anti-SUA. A fost criticată, de asemenea, evidenta simpatie politică a Guvernului venezuelean pentru organizațiile armate considerate teroriste precum Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC) și organizaţia separatistă bască ETA.

Obiectivul strategic al lui Hugo Chávez

Pe scena politică globală, aliaţii cei mai importanţi ai Venezuelei sunt țări precum Iran. În Europa, relația politică și economică cu regimul lui Alexandr Lukașenko este foarte bună. Cu Rusia, este strategică și comercială în diverse domenii (energetic și militar în principal). Pentru Rusia, prietenia cu Venezuela este foarte convenabilă: Moscova încearcă să recâștige influența în America Latină.

Obiectivul strategic al lui Hugo Chávez este de a exporta modelul său politic și economic numit „Socialismul secolului XXI“ pentru a construi o uniune a republicilor socialiste și bolivariane latino-americane împotriva Statelor Unite, aliaților săi și capitalismului.

Este evident că America Latină este profund divizată. Există două proiecte complet incompatibile de integrare, organizare socio-politică şi dezvoltare. Decizia nu este exact între stânga și dreapta, ci între libertate și dictatură. Numai timpul poate spune cum se va termina acest nou episod al conflictului politic.

Rafael E. Rincón-Urdaneta Z.

The following two tabs change content below.