Basarabenii în experimentul REEDUCAREA

Cum s-au manifestat basarabenii în închisorile comuniste? Oare toţi s-au comportat ca Valeriu Gafencu ?

La Aiud, închisoarea cea mai mare din România, au fost repartizaţi intelectualii; la Gherla, închisoare de categoria întâi – muncitorii şi ţăranii; la Piteşti, închisoare de categoria a doua – studenţii; la Târgşor, o localitate la vest de Ploieşti, au fost repartizaţi elevii din  şcoli secundare; la Mislea, localitate lângă Ploieşti, au fost repartizate femeile; Jilava, închisoare de tranzit, a fost rezervată unor scopuri speciale şi secrete; Suceava, Galaţi, Râmnicu Sărat, Dej, Sighet, cu scopuri bine precizate, la dispoziţia Securităţii.

 

Cititorii extraordinarelor cărţi de memorii ale supravieţuitorilor experimentului REEDUCAREA din închisoarea Piteşti reţin, cu siguranţă, numele unor persoane care au acceptat de la început roluri şi felul cum au fost răsplătiţi pentru asta.

 

Este adevărat că planurile comuniste nu depind de persoane, dar… cei trei executori importanţi ai planului elaborat de agenţii ruşi şi dirijat de generalul Al. Nikolski,unul din şefii Securităţii în România anilor 1949-1961, au fost moldovenii Eugen Ţurcanu, Alexandru Bogdanovici şi Alexandru Popa, ultimii doi din Soroca.

 

Dintre aceştia trei doar unul rămâne în viaţă, Popa, numit şi Ţanu. În 1989, se găsea la Sibiu, făcea pe contabilul şi continua să fie informator. De ce au fost lichidaţi ceilalţi doi? Pentru că Bogdanovici înţelegea greşit reeducarea, iar Ţurcanu a susţinut tot timpul că reeducarea a fost dirijată de partidul comunist.

 

Portrete din „reeducare”:

 

Al. Bogdanovici

 

Octavian Voinea în Masacrarea studenţimii române, ca şi Dumitru Bordeianu în Mărturisiri din mlaştina disperării, reconstituie rătăcirea şi martiriul acestui tânăr inteligent influenţat de tatăl său, comunist ilegalist de la Soroca, şi de un cumnat, absolvent al unei şcoli de ofiţeri de securitate de la Moscova. Familia se refugiase în 1944 şi Alexandru era student la Facultatea de drept din Iaşi şi legionar. Reeducarea pe care a făcut-o el când era închis la Suceava consta în citirea ziarelor şi a unor cărţi marxiste şi învăţarea cântecelor comuniste. Acţiunea lui a durat vreo cinci luni printre studenţi, în 1948, iar în 1949 reeduca fără succes pe elevii din închisoare. „Greşeala” lui era că înţelegea reeducarea fără violenţă şi aplicată numai celor ce o voiau.

 

Acţiunea comuniştilor era dusă pe două planuri. După el vine să reeduce studenţii prin violenţă nemaipomenită Eugen Ţurcanu.

Ioan Ianolide a definit astfel reeducarea din acei ani: „demonizarea omului, mutilarea sufletească, anularea personalităţii, condiţionarea mintală pe bază de reflexe, mecanizarea conştiinţei, teleghidarea psihică, robia absolută”.

 

Bogdanovici şi-a recunoscut greşeala şi a suferit pentru răul făcut; un an şi patru luni a suportat cele mai groaznice torturi, iar Bordeianu şi mulţi alţii îl consideră martir, ucis în 1951 de Ţurcanu la ordinul lui Nikolski.

 

Eugen Ţurcanu

 

Om frumos, voinic şi cu inteligenţă ieşită din comun, a căzut în cursa lui Nikolski, după ce aderase la partidul comunist. Generalul ştia dinainte că executorii planului său vor fi executaţi. Abia la proces s-a aflat că a tratat cu generalul problema reeducării prin violenţă, că i s-au pus la dispoziţie cheile să poată intra în celule pentru a face „demascarea” împreună cu comitetele de tortură, vreo şase persoane care au acceptat să fie călăi de bună voie şi alţii câţiva care au fost mutilaţi în bătăi pentru a accepta să-şi tortureze camarazii.

 

Ţurcanu, „geniul răului”, a fost împuşcat pentru a se ascunde crimele comuniştilor, iar supravieţuitorii îl consideră şi pe acesta o victimă, deşi a ucis în bătăi zeci de studenţi.

 

Alexandru Popa (Ţanu)

 

Pe acesta nimeni nu-l descrie ca având măcar ceva omenesc în el. Tipul cu un aer mongoloid despre care toţi memorialiştii citaţi mai sus scriu că era un ucigaş odios, avea un rol mai mult decât suspect. Popa Ţanu era mâna dreaptă a lui Ţurcanu. Bordeianu afirmă că acesta era spion rus, infiltrat în mişcarea legionară sub pavăza colegului Bogdanovici, pe care l-a şi turnat provocându-i moartea. El ancheta şi tortura deţinuţi politici la Piteşti şi Gherla, dar a scăpat nepedepsit deşi a ucis cei mai mulţi oameni.

 

Unde-l găsim pe soroceanul nostru? Ca martor al acuzării în lotul lui Ţurcanu, în cel al lui Negulescu ş.a. Ce afirmaţii făcea? Că nu comuniştii, ci Horia Sima din străinătate a dirijat experimentul de la Piteşti şi Gherla.

Crima perfectă în aceasta a constat: responsabilitatea pentru crime a fost aruncată asupra victimelor. Nikolski şi alţi oficiali care au supravegheat experimentul au rămas nepedepsiţi. Au lucrat cu mâinile deţinuţilor, unii dintre ei prieteni la cataramă, care s-au „răfuit” chipurile, ciomăgindu-se între ei.

 

Plan să avem, că executori găsim destui.

 

Nina Negru