Bărbierul lui Midas

Menirea jurnalistului este să-și țină mereu degetul pe pulsul vieții sociale și politice și să tragă alarma la orice bătaie neregulată sau anormală a acestuia. Criticând, totodată, medicul care s-a dovedit incompetent sau pacientul care și-a neglijat sănătatea. Uneori, jurnalistul vrea să fie filozof. Și să-i lase pe înțelepții din alte timpuri să le lămurească cititorilor tâlcul mai mult sau mai puțin ascuns al evenimentelor din actualitate. Prin câteva parabole edificatoare, precum sunt și cele ce urmează mai jos.

  1. Despre intenția democraților de a introduce „obiectivul european” în Constituție și ce spune despre aceasta bărbierul lui Midas.

Știm cu toții legenda lui Midas. Regele care s-a ales cu urechi de măgar după ce a arbitrat greșit, după părerea concurentului perdant, dar și foarte potent, un prestigios concurs muzical. Și care, de rușine, încerca să și le ascundă de ochii lumii. Mai lungă și mai hirsută în semnificații decât urechile regale este însă istoria bărbierului lui Midas din aceeași poveste. Acesta, la curent cu jenanta schimbare la față a stăpânului, simțea nevoia irezistibilă de a-și împărtăși cunoștințele. Se înțelege că nu putea discuta subiectul cu niciun om viu, întrucât nu avea încredere în nimeni; de aceea a hotărât să sape o gaură în pământ, într-un loc cât mai ferit de ochii lumii, și să încredințeze taina pământului. După ce a îngropat literalmente secretul, a plecat cu sufletul ușurat și, de ce nu, împăcat de acolo. Peste un răstimp oarecare, pe locul cu pricina a crescut niște trestie care, la orice suflare a vântului, se legăna și șoptea: „Regele Midas are urechi de măgar!”

Pâlcuri de trestie acoperă mai multe locuri rușinoase din Țara Moldovei, dar cea care va sufla adevărul despre spiritul european al PDM-ului abia încolțește. Și va da glas puternic de îndată ce va începe campania electorală.

  1. Nu se știe precis despre cine este istoria de mai jos, dar, neîndoielnic, nu se referă nici la spiritul gospodăresc al noului primar interimar al capitalei, nici la mărețele sale planuri de viitor și nici la mintea isteață a celor care „au avut toată încrederea…”.

Primindu-l în ospeție pe înțeleptul Solomon, regina din Saba a decis să-i măsoare ea însăși mult lăudatul coeficient de inteligență. Pentru aceasta, l-a condus într-o încăpere a palatului său plină de flori artificiale. Doar una singură era o floare vie și regina l-a întrebat pe celebrul împărat dacă acesta ar putea să i-o arate. După câteva clipe de frământare, Solomon a găsit întâmplător dezlegarea: din cauza nădufului din încăpere, acesta a rugat-o pe regină să deschidă măcar o fereastră. Imediat, în încăpere a pătruns o albină care s-a așezat pe floarea cea adevărată.

Evreii tălmăcesc în felul următor parabola: într-o situație ca aceasta, este foarte greu să fii Solomon, și mai dificil este să fii albină, dar aproape imposibil să fii floarea.

  1. Despre plecarea misterioasă a Președintelui Curții Constituționale din templul puterii la cele lumești. Parabolă pe care e mai bine să o lăsăm netălmăcită.

Pe vremea când în unele târguri ale Mitteleuropei se auzea mai mult idiș decât cine știe ce graiuri morave, într-o seară de toamnă, un om bătrân și chinuit de muncile și grijile de peste zi a hotărât să se așeze pe o banchetă de pe faleza râului ca să-și tragă puțin sufletul. Peste câteva clipe, alături de el a luat loc un alt bătrân, care arăta la fel de amărât și sleit de puteri. După o lungă tăcere, nou-venitul a oftat din greu, a lehamite și mult necaz. Celălalt i-a răspuns, de asemenea, cu un oftat, de astă dată exprimând mai curând supărarea și deznădejdea. După o altă pauză, nou-venitul a rostit în sfârșit prima frază: „Eu zic să schimbăm subiectul și să nu mai vorbim despre politică”. La care primul bătrân, ceva mai luminat la față, a exclamat: „Carevasăzică și dumneata ești evreu!”.

 

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)