Bărbatul cu şapte mame

BLESTEM // Diferite ca fire, dar nu l-a obijduit niciuna

Ce poate înţelege un copil de numai trei ani? La vârsta asta era Boris  când i-a murit mama. Ţine minte că toată lumea lăcrima, iar taică-său l-a luat în braţe și i-a zis: „Sărut-o căci mai mult n-ai s-o vezi”. Înspăimântat, copilul s-a strâns la pieptul tatei şi i-a şoptit la ureche: nu vreau, mă tem…

Lidia BOBÂNĂ

Apoi a fost o perioadă grea de tot, era dus la bunica din deal, apoi la cea din vale, ca să aibă cineva grijă de el. Taică-său o ținea într-o crâncenă beție – îi murise nevasta tânără, frumoasă. Misterioasă din cale-afară a fost plecarea ei. Toader era și el bărbat chipeș, cu armata făcută și cam fustangiu până la însurătoare. Vorbea lumea în sat că vreuna din iubitele sale de odinioară i-o fi făcut vreo vrajă neveste-si de s-a stins sărmana într-o săptămână în chinuri groaznice. Se întâmplase asta prin anii ’30, când, ca să tratezi cu adevărat un bolnav, aveai nevoie de bani grei.

Soţiile lui Toader mor inexplicabil

Apoi peste doi ani iată că tata îi aduce o altă mamă. Tânără și frumoasă era și nevasta ceea, pe care tot Maria o chema, ca și pe mama dreaptă a lui Boris. Și s-a întâmplat să fie mama de-a doilea miloasă la suflet, harnică și cuminte, de nu-i găseai pereche în sat. Și Toader parcă prinsese la viață – muncea de zor în gospodăria lui, se zbătea să mai câștige un ban cu meseria pe care o deprinsese de la bunelul lui – meșter de butoaie era, dulgher cunoscut și apreciat în toate satele din jur, și pornise astfel tânăra familie să adune avere la casă. Iernile, Maria țesea covoare, laturi de țol, prosoape, scărmăna lână. Iar vara nu avea astâmpăr – răzoarele de flori din fața casei erau atât de frumoase că o invidia orice gospodină din sat, până de Paște casa ei era văruită, geamurile curate și cerdacul vopsit în culori vesele de nu-ți puteai lua privirea.

Ce-i mai trebuia lui Toader ca să se simtă cu adevărat fericit? Mai vroia bărbatul un copil. Și când Maria i-a șoptit într-o seară că e însărcinată, bucuria lui nu avea margini. Dar n-a fost să fie, cam pe la jumătate de sarcină, Maria porni să se ofilească, nu mai avea puteri, nici gust de viață, ziulica întreagă sta culcată pe laița de după sobă și gemea încetișor. Mama ei i-a adus acasă fel de fel de doftoroaie, le plătea ea, dar tot degeaba era – Maria nu se îndrepta. De parcă copilul pe care îl purta îi sugea tot firișorul de viață. În ziua când a născut, și-a dat și sufletul.

A fost îngropată cu copilul ei și i-a fost nevastă lui Toader exact patru ani și cinci luni… Iar lui Boris, care împlinise deja opt ani, mamă de-a doilea – cuminte suflet și milos a mai fost femeia ceea… Acum, trecut de 77 de ani, și-o aduce des aminte moșul ca pe cel mai luminos și frumos om din viața lui. După moartea Mariei satul nu mai înceta cu presupusul – oare n-o fi vreo vrajă și de data asta sau vreun blestem, de se duc atât de tinere nevestele lui Toader?

Nevestele mor, Toader le creşte copiii

Iar bărbatul a ajuns din nou vădăoi… Nu mai încerca să-și caute altă nevastă. Intrase în el un soi de frică, de parcă însăși existența lui aduce nenorocire oricui s-ar afla în preajmă. Devenise morocănos şi bănuitor. Boris locuia mai mult la bunei, care își iubeau la nebunie unicul nepot, cu gândul că s-ar putea să fie și ultimul… Băiatul creștea isteț și curios. Într-o zi se duce el cu un prieten la baba Safta. Furase de la bunică-sa din coteț o găină moțată și i-o dusese vrăjitoarei ca să-i spună ce-l așteaptă pe taică-său în viitor… I-a vorbit în childuri baba, că n-a înțeles copilul mai nimic, dar pentru găina ceea l-a bătut bunelul cu o curea soldățească cu cataramă.

Tatăl său se înstrăinase de copil, venea rar de tot pe la părinții lui, dar dacă se ducea Boris la casa lor în vale, bărbatul nu era bucuros să-l vadă.  Când se plângea uneori copilul bunicilor de pe tată, aceia înțelegeau că feciorul lor se îndepărtează de copil cu gândul să nu-i aducă moarte sau boală, sau vreo altă nenorocire. Numai pe Boris îl avea și dacă blestemul e făcut pe Toader, să sufere el, și nu un prunc nevinovat… Nici gând de însurătoare nu avea bărbatul, dar își găsise o muiere cu doi copii, văduvă și ea, și o tot vizita nopțile, când satul dormea de-a binelea… Asta a durat luni bune până când nu știu cine l-a zărit în zori ieșind de la Catinca. Și dacă a pornit vorba prin sat, femeia n-a mai dorit să-l primească, nu de alta, dar rudele fostului ei soț au tăbărât peste ea cu amenințarea că-i vor lua copiii, că n-o să lase ei băieții lui frate-său să-i crească o curviştină.   Erau alte moravuri pe atunci…

Piaza rea nu îi dă pace lui Toader

Și apoi ce-i împiedica să-și unească destinele? El – vădăoi cu un copil, ea – vădană cu doi copii, el – gospodar și ea nu era dintre cele dugleşe, într-un cuvânt, rudele lui și ale nevestei celea au stat în capul lor până s-au hotărât Catinca și Toader să se cunune… Uite așa s-a făcut Boris cu cea de-a treia mamă… Și mai avea doi frați din adunătura asta. Catinca era o femeie zdravănă, plină de viață și veselă din cale-afară. Și băieții ei tot zglobii și năzbâtioși erau… Boris îi urmărea cu uimire, el fiind o fire mai liniștită. Se bucura că în gospodăria lor trebăluiește o femeie și că tatăl lui parcă se trezise dintr-un somn rău…

Într-un an de zile, nu mai recunoșteai casa lui Toader, a mai adăugat omul o anexă, apoi a ridicat o bucătărie de vară, în fundul grădinii a săpat un iaz. Omul aștepta adaos, căci nevasta lui era deja în luna a șasea…Îi mergeau lui Toader atât de bine lucrurile că-l apucase nu știu cum o frică, poate era și o presimțire, dar de la o bucată de vreme nu se simțea omul în apele lui… Avea impresia că cineva îi urmărește fiecare pas, deși nu avea dușmani fățiși, oricum multă lume îl invidia. Prea ușor, li se părea lor, face avere omul! Avea vise pe care nu și le putea tălmăci. El, care niciodată n-a crezut în vrăji și blesteme, acum, din frică, i se părea că cineva urzește un rău la casa lui. S-a dus la soacră-sa și, rușinat, a rugat-o să meargă cu el la o babă din satul megieș să-i spună ce-l așteaptă. Când să iasă din curte, și-a îmbrățișat familia, și-a strâns nevasta la piept, de parcă n-o s-o vadă timp îndelungat…

Vrăjile de sub prăsad

Drumul le-a fost lung și de multe ori voia Toader să întoarcă șarabanul spre casă, căci, vă spun, avea o neliniște inexplicabilă în ziua aceea. Baba la care au venit le-a ieșit în prag și nici nu i-a dat voie să coboare: „Du-te, omule, acasă, c-ai venit la mine prea târziu”. Toader n-a mai cerut explicații, a deshămat un cal și a luat-o în goană spre satul lui, iar soacră-sa rămăsese să afle tot ce putea de la vrăjitoare. Ajuns acasă, a găsit lume peste lume adunată în curtea lui, iar nevastă-sa era culcată pe un iorgan în cerdac și o doftoroaie se tot rotea în jurul ei. Avusese Catinca ideea să se urce în podul casei să coboare niște grăunțe. Fiind zdrăvănuță de felul ei și gravidă încă, s-a rupt scara sub ea și a căzut cu burta peste o furcă, care a străpuns-o. Și chiar Boris a dat peste mamă-sa, cea de-a treia în viața lui…

Târziu a dat peste ea, a chemat repede vecina, dar nu mai aveau ce-i face, era toată într-o băltoacă de sânge și copilul mort în ea. Când s-a aplecat Toader deasupra ei, Catinca și-a dat suflarea. Nu mai simțea nimic bărbatul, împietrise de durere. După înmormântare, l-a chemat soacră-sa, i-a pus un hârleţ în mână şi l-a pus să sape la rădăcina unui prăsad, pe care îl avea Toader în faţa casei. Martori erau și vecinii lui. Ce a găsit el acolo a uimit întreg satul. Trei legături, cu fel de fel de lucruri în ele, legate cu aţă roşie şi ardei iuţi şi câte un ou în fiecare, înfipte în ele ace multe, de parcă erau arici. Nicio îndoială nu mai era că cineva din satul acela i-a făcut vrăji lui Toader şi numaidecât că a fost o femeie….

Au trecut trei ani de la moartea Catincăi până a adus Toader altă nevastă în gospodăria lui. O chema Elizaveta, era văduvă și avea trei copii și, din adunătură, iată că devenise Toader tată a șase copii… Cu ea a trăit 30 de ani și au murit unul după altul în același an. Ce să vă mai spun? Că au mai avut împreună patru copii și toate fete erau. Dar ce s-a întâmplat cu Boris mai departe? Soarta așa a vrut că să mai aibă o mamă. Un unchi de al lui tare mai ținea la băiatul acesta și, pentru că nu avea copii, dar agonisise avere multă, a tot umblat pe lângă Toader să i-l dea pe Boris, că-l ia de suflet cu acte în regulă. Fecior voia să-i fie. Avea Boris 14 ani și era tare cuminte. S-a dus în casa unchiului și a trăit cu ei ani frumoși, l-au iubit, cum poate ar fi ținut și la copilul lor.

Soacra, ultima mamă

Boris i-a spus mamă și Anei. Era a cincea mamă în viața lui. Diferite  ca fire, dar nu l-a obijduit niciuna, despre toate mi-a vorbit frumos, cu gingășie. La fel și despre frații lui din adunătură, au rămas până astăzi în relații de rudenie și se întâlnesc mai la toate sărbătorile. Cea de-a șasea mamă i-a fost femeia la care a stat în gazdă într-un oraș din Rusia. Se dusese prin 1956 la lucru acolo și a cunoscut-o pe Eudochia, o văduvă necăjită, sărmană, dar cu o inimă atât de mare, că l-a învăluit și pe el cu dragostea ei. L-a jelit și l-a grijit ca pe propriii ei copii. I-a spus și ei „mamă” și au corespondat până și-a dat femeia obștescul sfârșit.

Cea de-a şaptea mamă i-a fost soacră-sa Vera. Nemaipomenită femeie! Era din satul lor şi-l cunoştea din pruncie. A ţinut la el ca la propriul ei copil, ba chiar şi mai mult decât la ai săi. Pentru că și Boris e o fire aleasă – blajin, cuminte și înțelept. „Cu atâtea mame oare nu ajung eu, doamnă Lidia, în Cartea recordurilor?”, glumea el la despărţirea noastră…

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână