Bărbatul cu mai multe neveste…

DESTINUL CUCULUI // În căutarea iubirii, a rămas singur

Vladimir are acum 52 de ani. Arată bine pentru vârsta lui, adică s-a împlinit cât trebuie, e lat în spete, înalt şi puţin de tot albit pe la tâmple. Aţi înţeles ce vreau să vă spun? Că e frumos bărbatul şi pe placul femeilor…

A avut o viaţă plină şi încurcată în acelaşi timp. S-a însurat prima dată la 18 ani cu o colegă de şcoală. Nevasta lui dintâi avea doar 16 ani şi era frumuşică tare. A luat-o de la club într-o seară şi n-a dus-o Vladimir la părinţii lui acasă, dar la bunică-sa a dus-o pe cuptor. Aceea până dimineaţă a reuşit să anunţe părinţii băiatului şi pe cei ai fetei, iar până în seară s-au şi adunat cele două familii să pună la cale nunta. Vă spun că era frumuşică Năstica, din oameni cumsecade şi faptul că se luau aceşti doi copii la o vârstă atât de fragedă nu mira pe nimeni în satul lor. Se ştie că fetele de la ţară se maturizează mai repede. După nuntă, l-au luat pe Vladimir la armată, pe vremea ceea rar tânăr care putea scăpa de cătănie…

S-a însurat prima dată la 18 ani

Ceea ce n-a ştiut bărbatul e că-şi lasă tânăra nevastă însărcinată. Abia peste câteva luni l-a anunţat ea că va fi tătic… Revenit la vatră, a găsit un fecior de doi ani şi o nevastă care arăta şi mai bine de cum o lăsase… Părinţii lui nu conteneau s-o laude – e hărnicuţă, curăţică şi mamă bună la copilul acesta. Toate bune până aici, dar vedeţi dumneavoastră că, în cei trei ani de cătănie a lui Vladimir, s-a schimbat ceva în relaţia dintre tinerii soţi. Se înstrăinaseră. Şi deşi a avut-o nu o dată ca muiere în pat, Vladimir se simţea oarecum străin cu dânsa, avea sentimentul că păcătuieşte cu nevasta altuia. Dar când i-a mai venit şi o scrisoare din Azerbaidjan, un răvaş de iubire de la nu ştiu care fată acolo, şi a mai dat naiba să i-o dea poştăriţa chiar Năsticăi în mână, vă daţi seama ce era în casa lor!?

Şi aşa se simţeau anapoda când rămâneau în doi, dar mai ales acum, când supărare mare era. Se evitau unul pe altul ca să nu se certe. Trăiau, v-aţi dat seama, la bunica lui Vladimir, care avea un căsoiete de încăpeau acolo mai multe familii. Cu atât mai mult cu cât bătrâna, în lipsa altor nepoţi, lui Vladimir i-ar fi lăsat moştenire toată averea ei. Pe când împlinise bărbatul 27 de ani, Năstica i-a mai născut şi o fată… S-ar părea, ce le lipseşte, Doamne, să trăiască până la adânci bătrâneţi împreună şi să se bucure unul de altul? Frumoşi amândoi, avere destulă, părinţi care să-i sprijine la nevoie, rude, care le înmulţeau bucuriile şi mândria de clan, dar uite, dragă, că nimic din toate astea nu-i aduceau lui Vladimir pace în suflet! Se simţea bărbatul legat de mâini şi de picioare, avea impresia că nici plămânii nu respirau din toată puterea lor. Ziulica întreagă îşi găsea de lucru pe undeva numai să nu tragă acasă. Una-două rămânea pe noapte la părinţii lui. Chipurile, venea să-i ajute cu te miri ce prin gospodărie şi nu se grăbea deloc la nevastă şi copii. Năstica nu se jeluia nici lui soacră-sa, dar cu atât mai mult mamei sale că o neglijează Vladimir, de nu mai ţinea minte când a iubit-o ultima oară. Parcă-i era ruşine să spună cuiva că ea, tânără şi frumoasă, nu-i trezeşte apetitul…

A lăsat familia şi s-a dus pe lume

Într-o zi, îi spune soţul că se formează un grup de bărbaţi în sat să se ducă la lucru în Rusia, la o magistrală de cale ferată şi că se vor da acolo bani buni, lucru de neglijat într-o gospodărie unde cresc doi copii deja… Parcă înviase Vladimir, nu ştia cum să le pună pe toate în ordine cât mai repede – a cumpărat cele trebuincioase: lemne, cărbune, legume pentru iarnă – cu de toate şi-a asigurat familia ca să iasă din ogradă cu cugetul împăcat. Atunci încă nu şi-a dat seama că lasă definitiv o nevastă cu doi copii… Pentru că nu se împlinise anul şi el trăia acolo, în Rusia, cu o tătăroaică. Le-a scris părinţilor, nevestei lui, anunţându-i că vrea să divorţeze.

Vă daţi seama ce gâlceavă între neamuri şi câtă ură între cuscri după acest anunţ. Dar viaţa nu e simplă pentru nimeni. Părinţii lui Vladimir ţineau la noră şi plecarea feciorului nu a ştirbit cu nimic această relaţie. A rămas fata să trăiască şi în continuare în casa bunicăi lui Vladimir, care şi-a schimbat pe loc testamentul în folosul strănepoţilor. Nici atunci când s-a măritat Năstica cu un şofer din satul vecin, bătrâna nu i-a alungat din casă. Căsnicia s-a distrus din cauza lui Vladimir, asta o recunoşteau toţi şi Năstica în ochii lor era martira. Slavă Domnului, cel care a luat-o mai apoi i-a adus tinerei femei împlinire trupească şi s-a simţit cu adevărat frumoasă şi iubită…

A avut şi rusoaice, şi tătăroaice, femei de toate seminţiile…

Dar credeţi dumneavoastră că Vladimir s-a căsătorit cu tătăroaica lui? Cum a văzut divorţul la mână, şi-a zis că mai bine e să aştepte, că femeia ceea şi aşa trăia cu dânsul. Iată dacă ar fi prins gravidă sau îi năştea vreun copil, e altă poveste… Au
trăit ei cât au trăit şi, într-o zi, tătăroaica a trecut la alt bărbat. Era fire veselă şi în jurul ei mereu se roteau bărbaţii. Şi dacă nu era înhămată, fiecare putea să fie stăpânul ei… N-a plâns-o Vladimir, i se cam lepădase de dânsa, deşi în pat femeia ceea era inventivă tare, în rest însă cam mârşavă şi leneşă. Dacă nu făcea el mâncare şi nu-şi spăla singur schimburile, la dânsa nădejde mare nu avea… Pentru că era bărbat frumos şi neangajat în vreo relaţie, repede a ocupat locul tătăroaicei o rusoaică. Râdea Vladimir cu bărbaţii la un pahar de votcă: am să-mi iau femei din toate seminţiile, zicea el, să văd care-i mai bună…

Şi într-adevăr, până la 45 de ani, a avut atâtea că nu le mai ţinea minte nici el câte au fost. De un lucru l-a păzit Dumnezeu – nici una din iubitele lui nu i-a născut vreun copil. Oficial căsătorit a fost doar cu trei: Năstica, Svetlana-rusoaica şi o femeie, cazahă de naţionalitate, numele căreia nu i l-am reţinut.

„Vreau să iubesc cum scrie în cărţi”

Părinţilor le scria des, dar acasă, în Moldova, a venit doar până la Chişinău. A tras la un verişor de pe mamă… Aici au venit să-l vadă cei din sat. I-au adus şi copiii, care erau frumoşi şi bine crescuţi. Nici unul însă nu-i zicea tată…

„Nu-ţi pare rău, Vladimire, că ţi-ai irosit viaţa din muiere în muiere şi n-ai să te bucuri niciodată de copii şi nepoţi?! – l-am întrebat eu. – Mai ales că astăzi iarăşi eşti singur şi n-ai nici tu casă, nici tu masă şi nici un om căruia să-i pară rău că te treci?” Ştiţi ce mi-a răspuns? „O muiere cu casă şi avere găsesc eu oriunde, dar spune-mi mata, unde să găsesc iubirea?! O tot caut şi nu dau de ea… Asta vreau şi nimic mai mult!… Să iubesc cum scrie în cărţi…” Bată-l să-l bată de om! – m-am crucit eu…

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)