Bărbat la nouă ani


De la vârsta de nouă ani le-a ţinut loc de părinţi celor trei fraţi ai săi mai mici

A avut o copilărie grea. Ca să-şi poată întreţine cei patru copii, mama a plecat la muncă peste hotare, iar tatăl i-a părăsit şi a plecat în Federaţia Rusă unde a format o nouă familie. Andrei Ţântaru a preluat grijile pentru fraţii săi mai mici de la vârsta de nouă ani. S-a descurcat de minune cu această povară. Azi are 20 de ani, îşi face serviciul militar la Unitatea militară 1001 din Chişinău, a Departamentului Trupelor de Carabinieri, MAI. Tânărul este cunoscut în armată drept cel mai bun bucătar, căruia, pe lângă alte pasiuni, îi place recite poezii.

Andrei Ţântaru

Andrei Ţântaru

 

Iniţial, nu dorea să facă armata din cauza situaţiei dificile din familia sa, dar, după ce a fost încorporat în serviciul militar în termen, la 4 noiembrie 2014, şi-a schimbat părerea. Armata i-a dat posibilitate să cugete asupra unor lucruri altfel şi despre viaţă în general, mărturiseşte Andrei Ţântaru în vârstă de 20 de ani. Militarul în termen este un bucătar iscusit şi ştie să pregătească bucate atât din bucătăria italiană, cât şi din cea tradiţională de la noi. Face sarmale, răcitură, plăcinte, dar şi pizza, paste italiene, feluri învăţate în timpul unei scurte şederi în Italia.

A avut o copilărie grea şi acum, ajuns la maturitate, retrăieşte anii care au trecut cu greu, timp în care a avut grijă de fraţii săi mai mici.

Pe Andrei Ţântaru l-am întâlnit la Unitatea militară 1001 din Chişinău, a Departamentului Trupelor de Carabinieri, MAI. Vine din localitatea Covurlui, raionul Leova, dintr-o familie cu patru copii. El este cel mai mare copil în familie. Mai are un frate, Vasile – 19 ani, şi două surori – Daniela şi Andreea, în vârstă de 16 şi, respectiv, 13 ani.

Biletul despărţirii de la tata

„Am avut o copilărie grea”, mărturiseşte plutonierul.

Pentru cei trei fraţi mai mici a fost şi mamă, şi tată începând cu vârsta de nouă ani, când mama era deja plecată la muncă în Italia pentru a scoate familia din greutăţi şi nu putea reveni acasă, iar tata, deşi rămăsese cu ei în R.Moldova, muncea la Chişinău, pe un şantier de construcţii. Fraţii erau lăsaţi în grija oamenilor din mahala şi a rudelor din partea tatălui. Pe atunci locuiau în casa bunicii în satul Tomai, raionul Leova. Deşi era mic, pe umerii lui rămăsese o gospodărie întreagă: păsări, animale.

Era dificil, dar şi mai greu le-a fost când s-au întors într-o zi acasă de la bunica din partea mamei şi, în loc să-şi găsească tatăl, au descoperit un bilet de adio.

„Era 8 martie 2005, într-o zi de luni. Pe masă era o hârtie pentru noi, unde tata scria ca bunica şi mătuşa să aibă grijă de noi, că el nu mai poate să ne întreţină. Eu aveam nouă ani, fratele opt ani, o soră – şase ani, şi alta – trei ani. Am înţeles totul. Ne-a părăsit”, mărturiseşte militarul în termen.

Era dimineaţa, trebuia să meargă la şcoală, dar n-au mers. Împreună cu fraţii mai mici: Vasile, Daniela şi Andreea au umplut genţile cu haine şi s-au pornit pe jos, la o distanţă de 8 km, până la bunica din partea mamei, în satul Covurlui, raionul Leova, „pentru că la bunica din partea tatei nu puteam rămâne. Consuma alcool, mereu ne alunga din casă”.

La scurt timp, părinţii au divorţat şi, în timpul procesului de divorţ, copiii au ales să locuiască cu mama.

Cuvintele demilăale lumii

„Bunica a avut grijă de noi. Am mers la şcoală la Covurlui. Cu timpul, am legat noi prietenii”, îşi aminteşte el.

Au locuit la bunica timp de trei ani de zile, fiind susţinuţi financiar de mamă. „Nu ne era uşor fără părinţi. Cu bunica, o fire independentă, obişnuită să locuiască singură, deseori sporovăiam. De la mama şi bunica am învăţat ce este mai bun în viaţă; să mergem la biserică, să fim cuminţi, ascultători”, povesteşte tânărul despre îndemnurile celei care i-a dat viaţă.

După divorţul părinţilor, copiii l-au mai văzut doar de două ori pe tatăl lor. „Lucrează în Federaţia Rusă, are o nouă familie şi nu mai consumă băuturi alcoolice”, mărturiseşte Andrei.

Cu greu, legând tei de curmei, acum patru ani, mama sa, Rodica, a cumpărat o casă în satul Covurlui, unde şi-a dus cei patru copii.

Sărmana mama mea…

„Cam veche casa. Nu a locuit în ea nimeni vreo cincisprezece ani”, spune băiatul, care şi-a susţinut mama în toţi aceşti ani, fiind antrenat în diferite munci prin satele din împrejurimi. După ce a cumpărat casa, Rodica Ţântaru a plecat la muncă în Italia să-şi poată întreţine cei patru copii.

„În primii ani, venea câte o dată pe an acasă, apoi, venea de trei-patru ori pe an. A muncit mult ca să întoarcă datoriile pe drum, apoi pe casă. Sărmana mama mea… Eu eram acel care avea grijă de fraţi şi ne susţineam unii pe alţii. Ne trezeam dimineaţa, făceam un ceai şi mergeam toţi la şcoală. Veneam de la şcoală, făceam mâncare, curat, lecţii. În casa noastră comunicam cu mama deja prin skype”, îşi aminteşte băiatul, care spune că nu a avut timp de odihnă niciodată.

Au trecut anii şi, la insistenţa mamei, după absolvirea gimnaziului a învăţat profesia de lăcătuş la Şcoala de meserii din oraşul Leova.

Părinţi la vârsta adolescenţei

„Timpul a trecut şi nu-mi vine a crede că fraţii mei sunt mari şi avem un trai mai bun datorită mamei. Surorile mă ascultă. Acum sunt mari şi nu mai plâng. Daniela are 16 ani, e gospodină. Iar cea mai mică, Andreea, are 13 ani. Mezina mai plânge, mai ales atunci când vorbeşte cu mine. Îmi spune mereu că-i este dor de mine”, povesteşte cu lacrimi în ochi despre surorile sale Andrei Ţântaru.

Andrei Tantaru cu surorile si mamal

Surorile lui Andrei

 

Tânărul nu învinuieşte pe nimeni de soarta lui şi a fraţilor săi, dar crede că divorţul părinţilor a fost inevitabil, deoarece erau prea tineri când s-au căsătorit, tatăl său avea 17 ani, iar mama 15 ani. Erau neajutoraţi, fără serviciu şi cu patru copii. Lipsa unui loc de muncă în satele noastre, în centrele raionale, distruge societatea, o dezbină”, crede Andrei Ţântaru.

Plutonierul consideră că la căsătorie poţi să te gândeşti atunci când treci de vârsta de 25 de ani şi când poţi fi sigur că ai putea să întreţii o familie. La cei 20 de ani ai săi, Andrei Ţântaru are părinţi tineri. Mama sa, Rodica, are 37 de ani, iar tatăl său, Veaceslav, are 40 de ani. Mama sa şi acum lucrează în Italia, în câmp, pentru a-şi întreţine copiii şi a-i ajuta să devină oameni vrednici.

Cu dragostea este mai uşor în armată

În prezent, îşi face serviciul militar la Unitatea militară 1001 din Chişinău. Aici, băiatul este cunoscut ca cel mai iscusit bucătar. Îi place să gătească pizza, paste făinoase, sărmăluţe şi plăcinţele moldoveneşti. Lui Andrei Ţântaru îi mai place să recite poezii, participă la concursuri de acest gen. De când este în armată, a fost acasă o singură dată. Surorile l-au întâmpinat cu lacrimi şi îmbrăţişări, mezina îi spunea: „Rămâi acasă, bădică, pentru că-i tare trist fără tine”, mărturiseşte carabinierul, care-şi iubeşte surorile ca ochii din cap.

Are gânduri de a rămâne în serviciul militar. „La jumătate de an de armată, voi trece la contract. Dacă voi pleca acasă, nu voi avea un trai mai bun. Lumea în sat face vin toamna şi începe să-l bea. Asta nu-mi place.” Tânărul îşi doreşte o altă viaţă de familie decât a părinţilor săi. Are acum o prietenă, care învaţă în Chişinău. „Cu dragostea este mai uşor în armată”, spune el zâmbind larg.