Banii şi nefericirea Albinei (2)

Plângând, a trântit cu pumnii în masă şi a ţipat: „A spus că mă urăşte… Nu vrea să mă mai vadă…”

maxresdefault

„Vlad, te rog, să mă asculţi şi o să înţelegi cât de mult te iubesc.” „Numai am ce asculta, mi-i clar totul! Ne cunoaştem de aproape un an şi tu nu ai avut încredere în mine. Ai închiriat un apartament la Poşta Veche, făcând-o pe săraca pentru ca să ascunzi adevărul de mine”, i-a răspuns supărat bărbatul, încercând să-şi retragă mâna din mâna ei.

Încă o iubire s-a spulberat într-o clipă

„Nu pleca, te rog, nu pleca! Dacă vrei, mergem chiar acum în centru ca să-ţi arăt locuinţa în care vreau să trăim împreună până la moarte. O să-ţi povestesc mai multe ca să mă înţelegi că te iubesc din toată inima”, striga Albina cu vocea sugrumată de emoţie, strângându-i mâna cu putere. Ea îşi dădea seama cât de important este să fie sinceră în acele momente. Nu voia să-l piardă pe acest bărbat, care o cucerise cu modestia lui copleşitoare, cu chipul lui blând şi luminos. „Gata! S-a terminat! Acum nu mă mai interesează nici locuinţa ta, nici banii tăi şi nici pe tine nu mai vreau să te văd. Şi când mă gândesc cât de deosebită te-am crezut când te vedeam cum dai din puţinul tău ba unui sărman, ba unui copil cerşetor, ba unui bătrân. Doamne, cum m-am înşelat! Te dispreţuiesc, Albina! Nu mai vreau să te văd. Rămâi cu luxul tău şi cu banii tăi!”. Vlad şi-a smuls mâna din mâna ei cu furie, a traversat drumul cu paşi grăbiţi şi a dispărut după colţ.

Albina a rămas ţintuită locului, cu privirea pironită în gol. Încă o iubire trăită cu intensitate s-a spulberat. A fost şi atracţie fizică, şi admiraţie faţă de calităţile celuilalt, şi dorinţa nebună de a petrece cât mai mult timp împreună. Frumoasa Albina se hrănea cu dragostea lui. Şi el părea îndrăgostit nebuneşte. Îşi făceau planuri împreună, vorbeau despre căsătorie şi copii. „De ce, Doamne, tocmai când ne simţeam atât de bine, ne-ai trimis despărţirea?”, se întreba femeia părăsită, care simţea că se prăbuşeşte.

Încearcă să-şi înece amarul în băutură

Cuprinsă de disperare, a pornit pe străzile oraşului neştiind încotro să o apuce. În cele din urmă, s-a oprit şi a format numărul de telefon al lui Vlad, întrebându-l dacă n-a glumit cumva. Supărat, acesta i-a răspuns că n-a glumit şi nu are de gând să se răzgândească. Albina a închis telefonul şi, când a ridicat ochii, a observat că se afla în faţa unui bar. Fără să stea mult pe gânduri a intrat, cu intenţia de a-şi îneca amarul în băutură. După ce a golit o sticlă de bere, a mai comandat una de şampanie, apoi încă vreo zece pentru toţi cei prezenţi în bar.

„Ce te uiţi aşa la mine?”, s-a adresat ea proprietarului. „Pot să-mi permit să plătesc câte sticle vrea toată lumea din local. Am bani, am foarte mulţi bani, dar ce folos? Sunt cea mai nefericită femeie din lume!”. Albina mergea pe la toate mesele. Cu glas stins şi ochii în lacrimi, îndemna oamenii: „Serviţi oameni buni şampanie de sufletul unei iubiri ce s-a stins”. Când a văzut că picioarele i se împleticesc de-a binelea, i-a dat proprietarului barului numărul de telefon al prietenei sale, Margareta. În 20 de minute, prietena a şi sosit: „Ce s-a întâmplat?”.

Albina a răcnit ca înjunghiată: „Vlad m-a părăsit!… Totul s-a terminat… Margareta… înţelegi?! Şi când te gândeşti că ne simţeam atât de bine împreună!”. A trântit cu pumnii în masă şi a continuat: „A spus că mă urăşte… Nu vrea să mă mai vadă. Aşa îmi trebuie… dacă nu am ştiut să fiu sinceră cu el de la început. Nu am avut încredere deplină în el, dar ar fi trebuit să am, el a fost sincer cu mine… E cel mai bun şi mai sincer om de pe pământ!… Mi-i greu, Margareta, mi-i tare greu!”.

Istovită de durere şi băutură, femeia a căzut cu capul pe masă. A fost condusă la maşină. Prietena i-a făcut o cafea tare, apoi un duş. Când şi-a revenit, i-a mulţumit Margaretei că a venit să o ia de la bar, şi-a lăsat capul pe umărul ei şi i-a tot vorbit frumos despre Vlad. În cele din urmă, prietena a întrebat-o: „Dar tu i-ai explicat de ce nu i-ai spus cum stau lucrurile de la început?”. Albina i-a răspuns cu un oftat adânc: „Nu a vrut să mă mai asculte. I-am lezat onoarea şi demnitatea, punându-l în rând cu ceilalţi. Oricum, el este deosebit, eu n-am ştiut să-l preţuiesc… Of, Doamne! Banii lui Irinel nu-mi aduc fericire, îmi aduc numai necaz şi îmi fac viaţa urâtă, mizerabilă.”

În căutarea fericirii pleacă pe Coasta de Azur

Aproape o noapte întreagă, cele două prietene au dezbătut subiectul. Au analizat tot felul de variante. Margareta, idealistă de felul ei, i-a propus să transfere banii pe contul unui orfelinat sau a unui azil de bătrâni. I-a zis că atunci o să fie din nou săracă şi toate problemele o să dispară. Albina a fost de acord parţial. Doar o parte de bani să-i dăruiască, iar restul să-i investească într-o afacere.

Discuţia în jurul lui Vlad, Margareta a încheiat-o cu cuvintele: „N-a fost el omul care trebuia să fie, omul care te merită. Cel care o să vină în viaţa ta o să fie mai înţelegător decât el. Cel care o să nutrească cu adevărat sentimente curate faţă de tine nu te va părăsi aşa cum te-a părăsit Vlad. Nici nu trebuia să-l mai suni când ai ajuns la uşa barului ca să-ţi rănească inima şi mai tare. Eu te cunosc foarte bine, poate mai bine decât mama ta, care te-a crescut şi te asigur că va fi bine. O să-ţi găseşti o persoană mai bună decât el. Uită-l pe acest bărbat pentru totdeauna! Încearcă să-ţi concentrezi atenţia pe lucruri frumoase.”

Trebuie să vă spun că Albina a crescut fără tată, în condiţii foarte grele. Învăţa bine la şcoală, dar nu a putut să-şi continue studiile din cauza sărăciei. În primii doi ani de căsătorie, Irinel i-a fost şi tată, şi profesor, şi sfătuitor. El a ajutat-o să intre la facultatea de economie pe care a absolvit-o cu succes după moartea lui. Acum, după ce prietena a liniştit-o, a doua zi, a mers la biserică şi a îngenuncheat în faţa icoanelor. La finalul rugăciunii, şi-a zis: „Vreau să am o casă de copii şi să trăiesc departe de acest oraş. Dă-mi, Doamne, fericirea pe care o merit şi nu mi-o lua până la moarte!”.

Fiind decisă să părăsească oraşul şi să lase trecutul în urmă, a pus punct suferinţei şi durerii. Peste două zile, a plecat să se refacă într-o excursie în Franţa. Revenită acasă a făcut cursuri intensive de franceză, apoi şi-a făcut bagajele şi a plecat într-un orăşel de pe Coasta de Azur să-şi găsească fericirea. Toate îi stau la îndemână. Rămâne doar să-şi găsească sufletul-pereche cu care să facă o casă de copii şi să fie fericită până la moarte.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce