Baliga, aurul moldovenilor

Vasile Moraru vinde statului energie electrică cu 1,73 lei kilowattul

Biogazul în sine nu reprezintă o noutate, cunoscut în vechime sub denumirea de „gaz de baltă”, identificat ştiinţific de către fizicianul Allessandro Volta, rezultat ca produs secundar în sistemul de denocivizare a nămolurilor orăşeneşti. Pus la punct de către Karl Imhoff la înc. sec. XX, biogazul a constituit un obiect de preocupare pentru savanţii chinezi încă din anii 1920.

„Nu există domeniu de activitate care să nu aibă nevoie de energie”, spune Vasile Moraru din localitatea Coloniţa, municipiul Chişinău. Urmând exemplul unor ţări din Occident şi informându-se din Internet, având-o alături în calitate de traducător pe fiica sa mai mică, bărbatul a dus la bun sfârşit construcţia unei instalaţii de producere a biogazului pe baza unor deşeuri organice. Este mândru de realizarea sa, mai ales acum, când a început să vândă statului energie electrică cu 1,73 lei kilowattul.

Victoria POPA

După ce ne-a întâmpinat la intrarea în satul Coloniţa – o suburbie a Chişinăului, localitate în care locuieşte din 1977, Vasile Moraru, un pic supărat de întârzierea noastră care l-a făcut să-şi piardă timpul preţios, ne-a condus spre locul unde şi-a pus sufletul şi toată străduinţa mai bine de un deceniu, ca să construiască prima instalaţie de producere a biogazului din Republica Moldova.

Personalitatea, caracterul şi profesia sa de inginer electrician i-au fost de ajutor. De la el aflăm că ideea i-a venit prin anii 1999-2000, atunci când  a aflat de lansarea de către olandezi a unui proiect-pilot în RM, specializat în producerea biogazului pe baza deşeurilor animaliere.

„Susţinerea” statului

„Olandezii au venit cu asistenţa tehnică şi cu propunerea tehnologiei. Partea noastră a fost construcţia. Iniţial, Statul mi-a spus că mă va susţine şi eu voi avea grijă numai de adus baliga”, povesteşte râzând Vasile Moraru. Până la urmă, toate ministerele i-au spus că nu-l pot ajuta cu nimic. A început să caute singur căi pentru a realiza proiectul la care se gândea zi şi noapte.

„Mereu am fost interesat, dar şi copiii m-au încurajat. Nu pot sta fără a face ceva. Aşa-mi este firea, dar viaţa dictează alte legi. Desigur, cu atâtea obstacole la un moment dat am vrut să renunţ”, îşi aminteşte Moraru.

Vizita făcută în Olanda, însoţit de fiica sa, şi încurajarea cetăţenilor din Olanda l-au determinat să pună afacerea pe roate. „Afacerea are viitor ca orice instalaţie de producere a energiei”, mi-au spus în mod repetat specialiştii din ţara lalelelor.

A luat credite pentru a construi instalaţia. „Când mă gândesc prin ce-am trecut!…”, exclamă fermierul, în timp ce îşi ţine mâna streaşină şi se uită la construcţia montată de culoare albastră, care pe moment produce energie electrică şi termică. „Tehnologia este a olandezilor, iar producătorii utilajului sunt din diferite state – Germania, Italia, Belgia. Sunt bucuros că ne mişcăm, chiar dacă înaintăm încet. De două luni, vând la stat energie electrică cu 1,73 lei pentru un kw”, ne informează omul de afaceri.

Proiect potrivit pentru un stat agrar

Moraru este de părerea că „pentru o întreprindere agricolă, fermă, gospodărie ţărănească, proiectul este unul de aur, pentru că noi suntem o ţară agrară. Unde sunt terenuri agricole, acolo trebuie să existe şi o fermă, iar instalaţia este la mijloc”.

În prezent, problema cea mai arzătoare este materia primă, care poate fi deşeuri organice, dejecţii, gunoi de grajd, fecale, ape reziduale din industria alimentară şi din zootehnie, cu ajutorul cărora instalaţia de producere a biogazului ar putea funcţiona în regim non-stop, producând energie, acoperind astfel investiţiile făcute şi achitând creditele băncii.

Pentru funcţionarea ei optimă, zilnic, sunt necesare circa 40 de tone de materie primă, constituită dintr-un amestec de 12 % substanţe uscate şi 88 % apă. Arătându-ne părţile din care este alcătuit sistemul de producere a biogazului, Vasile Moraru spune că acesta se obţine în cadrul unei biotehnologii, prin fermentarea diferitelor materii prime cu conţinut de substanţe organice.

De la el mai aflăm că o instalaţie de acest tip, considerată mică, produce 85 de kw pe oră, dar ar putea produce pe zi 2000 de kw. Aşa cum funcţionează în prezent instalaţia de producere a biogazului, Vasile Moraru vinde pe lună statului aproximativ 7 mii de kw de energie electrică, dar, dacă ar funcţiona la întreaga capacitate, instalaţia ar putea ajunge şi la producerea a 35-50 de mii de kw în decursul unei luni.  Stăruie asupra faptului că dispozitivul va ajunge la un randament optim când va funcţiona 24 de ore.

Lansând în 2004 producţia biogazului, Vasile Moraru a deschis zece locuri de muncă.

Sfatul lui Vasile Moraru

„Am făcut investiţii mari, cu credite şi cu bani proprii, şi deţin toate actele care confirmă cheltuielile. Acum, aştept ca reprezentanţii ANRE să vină şi să analizeze, să calculeze totul pentru a stabili un alt preţ pentru energia electrică regenerabilă”, ni s-a confesat el.

Pe teritoriul instalaţiei de producere a biogazului de la Coloniţa vin oameni interesaţi de afacerea sa şi Vasile Moraru le dă sfaturi şi consultaţii, „pentru că asemenea afaceri au viitor”, subliniază cu mândrie vădită coloniţeanul.

Ar vrea să aibă în gestiunea sa şi pământurile pe care le-a deţinut până la producerea biogazului şi crede că va obţine acordul ministrului agriculturii, Vasile Bumacov, căruia i-a spus că „o asemenea instalaţie va funcţiona mai eficient şi va fi un exemplu pentru agricultorii din republică”, ne convinge bărbatul.

Spune că, să nu fi avut de la început susţinerea statului prin care acesta se obliga legal ca întreprinderile sale să cumpere energia regenerabilă produsă în republică, apoi cea importată, nu ducea la bun sfârşit ideea.

Vasile Moraru consideră că cei care au surse financiare şi doresc să investească în Republica Moldova nu vor da greş dacă vor investi în staţiile de producere a biogazului, pe care le consideră afaceri „de aur” pentru o republică agrară cum este Moldova.

Vasile Moraru este originar din satul Brânzenii Noi, raionul Teleneşti. Şi-a făcut studiile la Facultatea de Electrofizică de la UTM, specialitatea automatică şi telemecanică, pe care a absolvit-o în 1975. E stabilit la Coloniţa din 1977, unde a lucrat în calitate de inginer-electrician. După destrămarea colhozurilor, a arendat terenuri agricole pe care le-a lucrat până în anul 2005, când le-a cedat în favoarea instalaţiei de producere a biogazului.

 

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa