Băieţii de mingi

MIRCEA-V.-CIOBANU

Campania electorală – campaniile forţează lucrurile şi developează tendinţele – a scos încă o dată în evidenţă că avem o ţară de în-locuitori. Consecutiv, cineva, care ţine locul altcuiva, ne conduce şi ne reprezintă. Prim-ministrul, miniştrii şi întregul guvern exprimă voinţa unei „majorităţi”, care exprimă voinţa unui „partid”, care reprezintă voinţa altcuiva.

Preşedintele actual e o emanaţie a alianţei de guvernare. Alianţa care l-a pus în funcţie nu mai există, dar el continuă s-o reprezinte. Aşa a fost înţelegerea. Iată însă că vom avea preşedinte ales în mod direct. Ne va reprezenta? Dezbaterile electorale ne cam pun pe gânduri. Candidaţii înşişi sunt reprezentaţi de umbrele lor (la o dezbatere, doi candidaţi bine cotaţi au fost reprezentaţi de portretele lor fotografice), de nişte înlocuitori, nici măcar cei mai inspiraţi.

Dar lumea nu se mai miră de nimic. Nici de faptul că atunci când, în locul lui Dodon sau Lupu, vine la dezbateri Bătrâncea cu Sârbu, adică reprezentanţi ai partidelor (de parcă alegem partide, nu preşedinte al tuturor!). În aceeaşi logică, Lupu îl înlocuieşte pe Plahotniuc, precum Ciubaşenco pe Usatîi, precum candidata de la Orhei pe primarul ei ş.a.m.d.

Carieră îşi fac supleanţii cuminţi, nu oamenii care îşi pun întrebări. Cineva care se opune – ori pune sub semnul întrebării – o decizie a majorităţii, care îndrăzneşte să conteste opinia şefului său de partid, de guvern, de fracţiune sau de gaşcă, este renegat. Tocmai cel care îşi afirmă personalitatea, care judecă şi acţionează, care nu îndeplineşte misiunea cuiva, este contestat. Iar locţinérii, fără coloană vertebrală, sunt împinşi în faţă.

Ca o confirmare că altcineva decât cel care vociferează „aude-ascultă-rezolvă”, vine, ca lovitură de graţie întregului sistem, vestea: „Coordonatorul” informează lumea că el – şi nu Anticorupţia – a închis cazinourile! Motivul ar fi fost plângerea unei familii că fiul lor a rămas lefter după ce se împătimise de jocurile de noroc! Deci nu e vorba de încălcări fiscale, ci de „moralitate”! Familia contează.

Personajul tipic al politicii moldoveneşti e un soi de maimuţă-papagal. El imită gesturile unora şi repetă vorbele altora. Incapabil de fapte şi acţiuni pe cont propriu (cu riscul de a sfida societatea dormindă), el doar execută indicaţii.

E o mică tragedie personală a „politicienilor” lipsiţi de ambiţii, a conformiştilor şi oportuniştilor, implicaţi în politică şi condamnaţi a fi toată viaţa băieţi de mingi, chiar dacă au crescut mari… cât stâlpii porţii. Dar e o mare problemă a societăţii care acceptă aceşti stâlpi impersonali pe post de idoli: există pericolul neantizării, al contopirii cu peisajul. Nu vom fi niciodată vizibili, dacă ne vor reprezenta băieţii de mingi. Doar un preşedinte cu caracter, un preşedinte capabil de acţiune se poate impune.

Ca să ştie toată lumea că avem preşedinte, nu că nu avem… nu se ştie ce nu avem…

P.S. Iată (încă) o dovadă a unui băiat de mingi, care se dă drept lider. După ce a spus că va întoarce oiştea carului naţional spre Est, că va revizui tratatele de asociere cu UE (iar între timp, va interzice orice manifestare de unionism în RM), liderul socialist primeşte o altă comandă: „Igor Dodon, cheamă la unitate partidele din ambele părţi ale eşichierului politic. Socialistul a ieşit cu un îndemn către cetăţeni, dar şi către formaţiunile politice pe care le îndeamnă să uite de certurile din trecut de dragul interesului naţional. Dodon (consecventa sperietoare pro-rusă! – mvc) a promis că, dacă va ajunge în fotoliul de şef de stat, îi va trata cu respect pe toţi cetăţenii, indiferent de preferinţele lor geopolitice.”

Ca să fie limpede „de unde ies gazele”, declaraţia e transmisă de posturile TV ale lui Plahotniuc. Iar pentru a limpezi şi mai mult lucrurile, e dat în urmărire Renato Usatâi, care are un contracandidat pe segmentul rezervat lui Dodon. Socialistul e din nou aburcat în top de majoritatea democrată, cu instrumentele ei „specifice”. Inclusiv prin „susţinerea” Maiei Sandu.

P.P. S. În fine – după ce toată camarila a turnat nu doar baliverne, ci şi ploi acide pe Maia Sandu – exact atunci când unsul cu dohot al porţilor e în toi, vine acelaşi adevărat patron şi îl „rezolvă” definitiv pe locotenentul puterii (dar şi pe alţi în-locuitori).

Quod erat demonstrandum.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)