Averea deportaţilor basarabeni, furată de activiştii sovietici

Inspectorul superior de venituri Bayanji alegea cea mai bună mobilă, covoare şi alte bunuri pentru lucrătorii executivului raional, secţia financiară raională şi pentru sine. Astfel, acest activist şi-a însuşit o căciulă de caracul, două covoare şi alte lucruri din avutul deportaţilor.

Dosarele despre furturi şi delapidări din avutul confiscat al deportaţilor s-au întocmit în secret şi au fost tăinuite în fonduri speciale până în zilele noastre

 

George MĂRZENCU

 

După plecarea trenurilor spre Siberia, în iulie 1949, activiştii sovietici, de la cei săteşti până la înalţi secretari de partid şi miniştri s-au năpustit ca fiarele peste averile rămase ale deportaţilor. Însă cele ce s-au întâmplat după 7-8 iulie 1949 prin localităţile Basarabiei au fost ascunse timp de decenii.

„Stimaţi tovarăşi, la Cojuşna fură cine poate!”

 

Bunurile rămase de la gospodarii deportaţi urmau a fi puse pe lista de confiscare şi evaluate conform preţurilor de atunci, apoi comercializate. Pentru această acţiune s-au format comisii în fiecare localitate, din care făceau parte reprezentanţii puterii locale, de la comitetele de partid (comunist) şi cei de la organele de finanţe. Cei mai mulţi dintre ei au crezut însă că averile celor trimişi în Siberia le-au picat bine anume lor, rudelor, prietenilor sau şefilor lor.

Se ştie însă că lupta pentru pradă le joacă festa chiar şi celor mai omogene grupuri de criminali. Astfel, unii nomenclaturişti „mai obidiţi” la împărţeală i-au denunţat pe cei care au prins bucata mai bună. Datorită acestui fapt a ajuns până în zilele noastre o scrisoare anonimă trimisă în acea vreme pe adresele Procuraturii URSS şi RSSM. În ea e arătată o serie de acţiuni reprobabile ale nomenclaturii de divers rang, însă amănuntele pe care le aduce autorul anonim nu le pot fi cunoscute decât oamenilor din sistem. Reproducem succint această scrisoare, în traducerea noastră.

„Ţin să vă informez că preşedintele sovietului sătesc din satul Cojuşna, raionul Chişinău, Madan Vladimir Ivanovici, şi-a însuşit cinci hectare de vii şi livezi din avutul deportaţilor, chipurile pentru sovietul sătesc. Banii pe recolta acestor terenuri s-au dus doar în buzunarul său.

După deportarea foştilor chiaburi, Madan V.I. a strâns rezervele lor de lemn, vreo patruzeci de grămezi, apoi le-a distribuit şi le-a vândut după placul său. Din bunurile confiscate, Madan V.I. şi-a luat fără a achita seturi de mobilă pentru două case, a mai ascuns zece covoare şi alte lucruri utile. În mai multe gospodării ale deportaţilor au rămas cantităţi mari de făină, grâne şi porumb, pe care conducătorul satului şi le-a însuşit.

La 11 august a început comercializarea bunurilor confiscate. Până atunci însă Madan a trimis pe cineva la depozitul cooperativei pentru a rezerva diverse lucruri, scriind pe ele: „pentru Ionel”, „pt procuror”, „securităţii”, „comitetul raional de partid” ş.a.m.d. Astfel, cu mult până la startul vânzărilor, preşedintele executivului raional, Ionel, şi-a luat ce-i mai bun şi, pe timp de noapte, şi-a încărcat două maşini şi le-a dus la casa sa din Durlești. Reprezentantul comitetului raional de partid, Skaev, şi-a umplut şi el o maşină cu de toate din Cojuşna, plătind nişte copeici.

Mai informez că fratele acestuia, Madan Fiodor Ivanovici, preşedintele kolhozului «Molodaya gvardia», în timpul operaţiei de deportare şi-a însuşit din gospodăria chiaburului Suruceanu Gheorghe 8.100 ruble în formă de obligaţii, nişte pantofi şi vreo sută cinzeci de kilograme de făină.»

(A.N.R.M., F. 3085, I. 1, D.358)

 

La Vadul lui Vodă şi-au însuşit şi pernele copilaşilor deportaţi

 

Evident, procuratura n-a putut să nu reacţioneze, căci scrisorilor pârâtoare li se acorda atunci o atenţie primordială. După o serie de controale inopinate, procurorii au stabilit mai întâi că toate cele descrise la Cojuşna s-au adeverit. În acelaşi timp, grupuri de şacali-nomenclaturişti au fost identificate şi în alte părţi. Semnificativă în acest sens este nota procurorului RSSM, Osipov, datată cu 9 ianuarie 1950, remisă primului secretar al comitetului central al partidului comunist (bolşevic) din Moldova, tovarăşului N. Coval. (A.O.S.P.R.M., F.51, I.9, D.15)

Pe paginile ei se indică în amănunte mai multe cazuri asemănătoare la Mereni, unde au fost depozitate bunurile confiscate ale gospodarilor deportaţi din raionul Vadul lui Vodă.

Între altele se menţionează ca şeful secţiei financiare raionale, un oarecare Obrazumov, a diminuat cât a putut costul bunurilor. Iar inspectorul financiar în sectorul Micăuţi şi Cricova, un oarecare Dumitraş, în actele întocmite a evaluat pernele de puf la preţul de la 50 de copeici până la o rublă fiecare (faţă de costul lor real de 60-70 ruble fiecare). Un pat-divan din lemn a fost evaluat la o rublă şi cinzeci de copeici, iar maşina de cusut – la 70 de ruble (deşi putea să coste şi peste 2-3 mii ruble).

Inspectorul fiscal superior Ignatieva, cu aprobarea şefului secţiei financiare raionale, Obrazumov, a furat din depozitul de la Mereni un ceas cu orologiu muzical dintre cele confiscate şi şase perne.

Acelaşi Obrazumov şi-a însuşit o căruţă nouă rămasă de la deportaţi, iar o puşcă de vânătoare i-a înmânat-o agentului financiar Ţurcanu, de la care a primit 100 de kilograme de porumb pentru acest cadou. Inspectorul financiar raional Tarasov a purtat câteva zile cheile de la depozitul lucrurilor confiscate din satul Mereni, cărând acasă mai multe covoare şi perdele de tul.

Un alt inspector financiar raional, Bolșakov, a primit locuinţă în casa unui deportat şi urma să ia în evidenţă mobila şi covoarele rămase, însă el n-a făcut acest lucru, însuşindu-şi ilicit bunuri în valoare de două mii de ruble. Şi soţia acestuia, Bolșakova V.A., membră a partidului comunist (bolşevic), a adus acasă un covor al deportaţilor.

Procurorii atrag atenţia că Bolșakova mai primise un cadou de la inspectorul financiar raional Tarasov, pentru că i-a păstrat acestuia un covor mai mare. În altă parte, inspectorul financiar raional Stețenko a diminuat voluntar valoarea unei maşini de cusut noi, ca să şi-o însuşească cu doar 120 de ruble.

Când procuratura a confruntat lista bunurilor confiscate de la deportaţi şi existenţa lor reală, a stabilit că, numai în satul Mereni, unde au fost depozitate averile confiscate din tot raionul, au dispărut: 16 căruţe, 3 cai, 3 boi de tracţiune, 13 junci şi juncani, 5 vaci, 6 porci, 83 de covoare şi 34 de ţoluri ţesute manual, zeci de mese şi scaune, paturi de metal şi de lemn, şifoniere, oglinzi, maşini de cusut etc.

 

Cu pâinea gospodarilor hrăneau porcii

 

Procurorii au mai găsit că tot la Mereni au fost delapidate făina şi grânele confiscate de la gospodarii deportaţi. Bunăoară, a fost înscris în acte un total de 12 mii 387 kilograme de produse, dar la punctul de colectare au ajuns doar 110 kilograme. Au fost înregistrate 1.704                                                                                                                                                                                                                                    kilograme de seminţe de floarea-soarelui, şi numai 779 de kilograme transmise la punctul de colectare, s-au înregistrat 1.000 de kilograme de făină de grâu şi doar 126 kg au ajuns la depozit.

În document se mai notează că preşedintele sovietului sătesc Mereni, Petru Cojușneanu, care era membru al partidului comunist (bolşevic) şi deputat în Sovietul Suprem al RSSM, a dispus personal să fie transmisă, din averea confiscată, o tonă şi 200 kilograme de boabe de porumb pentru hrănirea porcilor din colhozul „Kotovski”. Și tot pentru hrana porcilor, şefa spitalului de sector, tovarăşa Bagdasarian, a primit de la primărie un sac de boabe şi doi saci de făină de porumb, pe lângă 60 de metri cubi de lemn din cei confiscaţi.

În urma controlului s-a stabilit că aceeaşi situaţie de delapidare şi însuşire ilicită a bunurilor rămase de la deportaţi se atestă şi în alte sate din raion și anume: în Drăsliceni, Budești, Ciopleni, Cruzești, Grătiești, Micăuți etc. La Cimișeni, bunăoară, lipsesc 5 ţoluri, un pat de metal, un pat-divan şi 14 muşamale. Iar preşedintele societăţii de consum din Budești, un oarecare Osipov, şi-a însuşit pe un preţ derizoriu de la Drăsliceni şi Grătiești un palton cu 35 ruble, 10 metri de preşuri a câte 5 ruble metrul şi un covor nou-nouţ cu 200 de ruble.

 

Mai ales, comuniştii şi securiştii «la treabă»

 

Controlul efectuat de procurori a stabilit că în luna iulie 1949, fostul al doilea secretar raional Vadul lui Vodă al partidului comunist (bolşevic), Vitvițki, a primit pe gratis din satul Hulboaca 100 litri de vin confiscat şi tocmai la 29 noiembrie a achitat o parte din el, obligat de procuratură.

Şi preşedintele Executivului raional, tov. Plahotnîi, scrie procuratura, s-a căpătuit cu 2 covoare dintre cele mai mari, 4 preşuri, 3 perne, un divan, transportându-le pe toate la Chişinău. Concomitent, din ordinul preşedintelui Plahotnîi, contabila executivului raional a vândut la locul de muncă covoare şi mobilă estimate la preţuri de nimic.

«Judecătorul poporului Verlan a primit în satul Grătiești un fotoliu şi un ceas de perete, fără a plăti ceva pentru ele. Iar şeful secţiei raionale de miliţie, tov. Saveliev, şi-a însuşit încă până la estimarea bunurilor confiscate două covoare, un preş şi un dulap cu oglindă. Ulterior, prins de mână, Saveliev a achitat lucrurile acestea şi le-a transmis secţiei de miliţie. Însă tot Saveliev i-a ordonat subalternului Andon să schimbe căruţa veche a secţiei de miliţie pe una nouă confiscată de la chiaburul Lungu Haralambie. Idem, împuternicitul de miliţie Andon a luat maşina de cusut care a aparţinut cetăţencei deportate Ceban Ana», mai arăta procurorul în nota sa către conducerea statului.

Fotografie propagandistică din timpul colectivizării, ce cheamă la violenţă împotriva «clasei de chiaburi»

The following two tabs change content below.