„Avem nevoie de instituţii media competitive împotriva propagandei ruseşti”

Interviu cu Maia Mikashavidze, profesoară la Institutul georgian de afaceri publice, Şcoala caucaziană de jurnalism şi management media

1782527_10152573940462869_1368011842560208353_o

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Stimată Doamnă Mikashavidze, majoritatea publicului din spațiul ex-sovietic preferă să se informeze privind posturile TV ruseşti, aţi putea explica „fidelitatea” acestuia?

Vorbim despre generaţii care au vârste de peste 45–50 de ani. În primul rând, aceştia întâmpină dificultăți în ceea ce privește utilizarea computerului, a rețelelor de socializare. Ei nu folosesc dispozitivele tehnologice din cauza că nu au îndemânări practice. Astfel, avem o prăpastie imensă între generaţia sovietică şi cea tânără. În al doilea rând, televiziunea este accesibilă tuturor, dacă vorbim despre georgieni, aceasta ajunge chiar și în satele din munți. În plus, majoritatea cetăţenilor statelor ex-sovietice nu au acces la internet. În Georgia, de exemplu, reţeaua de internet este accesibilă pentru 45–50% din populaţie.

Prin urmare, oamenii care reprezintă generaţiile sovietice nu au nici îndemânări practice să utilizeze dispozitivele tehnologice şi nici acces la internet. De asemenea, majoritatea dintre ei nu se abonează la ziare din simplul motiv că nu-şi permit acest lucru. Totodată, trebuie să recunoaştem că există o anumită indiferenţă manifestată de această categorie de public faţă de ziare şi din cauza faptului că în perioada sovietică oamenii erau obligaţi să se aboneze obligatoriu la o mulţime de ziare, chiar dacă ei nu voiau să facă acest lucru… Acest fapt face televiziunea de neînlocuit.

Maia Mikashavidze este unul dintre cofondatorii Institutului georgian de afaceri publice. În 2010, a participat la formarea Academiei de Management din Georgia, un program de training. Până în 2000, a fost asistentă responsabilă de comunicare la Ambasada SUA la Tbilisi. Deţine două premii din partea guvernului SUA, a oferit servicii de consultanţă Guvernului SUA, Consiliului Europei, OSCE, Freedom House ş.a. Este consilier pentru Centrul Internaţional pentru Jurnalişti Knight Fellowships programme. A susţinut doctoratul în comunicare la Universitatea din Carolina de Sud. 

– În cadrul conferinţei de astăzi de la Riga (21 mai), s-a vorbit foarte mult despre „alfabetizare media”. Ați putea defini această noţiune?

Alfabetizare media înseamnă cum să-ţi formezi o opinie despre un anumit subiect. Dacă privești un post TV şi descoperi o singură sursă, guvernamentală, care îți spune un anumit lucru, ai nevoie în mod evident de un alt punct de vedere. Trebuie să fii capabil să ştii că postul despre care am vorbit mai sus are doar o singură sursă. Şi aceasta pentru că fie că acest post nu-şi doreşte să consulte o altă sursă, fie că jurnaliştii nu ştiu că acest lucru face parte din obligaţia lor. Televiziunile noastre au problema că citează sursele guvernamentale, fără a întreba oamenii de pe stradă ce cred despre un anumit subiect. Este vorba de nişte lucruri critice care vin din mintea ta, despre faptul cum a apărut jurnalismul…

– În opinia mea, jurnaliștii ar trebui să informeze publicul, și nu să-l educe, există alte instituții care se ocupă de educație…

Este o altă formă de educare, una democratică, care nu este doar apanajul instituţiilor media, ci şi al instituţiilor de învăţământ. Or anume în cadrul acestora elevii învaţă cum au apărut alegerile democratice. În plus, este vorba doar de discuţii, şi nu despre impunerea unor viziuni despre anumite lucruri. De exemplu, dacă privești un post rusesc de televiziune, care critică Uniunea Europeană, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să verifici informația furnizată de acest post în presa scrisă sau accesând un site de știri.

– În Republica Moldova, propaganda rusească este foarte agresivă. În opinia Dvs., ar putea jurnalismul corect să lupte împotriva unui asemenea fenomen? Și în cazul în care ar putea, cum să o facă?

Pe moment, evident că nu. Pe de o parte, din cauza avantajelor financiare de care dispun posturile ruseşti, precum şi din cauza profesionalismului lor. Nu am în vedere în mod neapărat în domeniul jurnalismului, ci felul în care lucrează camerele, acestea exercită o foarte mare atracţie, este vorba de o televiziune care te angajează. Pe de altă parte, avem televiziunile noastre, naţionale, care încearcă să furnizeze publicului informaţie alternativă, ale cărei dotări nu sunt atât de masive şi la fel de puternice ca ale jurnaliştilor ruşi. Avem donatori care ar finanţa ziarele independente, televiziunile din Moldova, Georgia, în special cele care au reuşit să dobândească o anumită încredere în mediul publicului. Donatorii ar trebui să susţină aceste instituţii media, să le facă mai atractive şi mai competitive împotriva propagandei ruseşti.

– Ca în cazul Georgiei, Biserica ortodoxă din Moldova este refractară la demersul integrării europene. Mai mult, ea se opune vehement implementării legislaţiei europene. Cum să cultivăm alfabetizarea media printre aderenţii săi?

În opinia mea, jurnaliştii nu pot bloca discursul Bisericii ortodoxe. Dar de asemenea este foarte important pentru jurnalişti ca să intermedieze relaţia dintre public şi biserică. Totodată, trebuie să fie respectată separarea dintre biserică şi guvern şi politică. Biserica nu trebuie să comenteze politica guvernului, în mod special reformele privind Asocierea Europeană. Este foarte important să se pătrundă în aceste comunităţi. Comunităţile religioase sunt foarte puternice, ele ascultă de preoţii lor şi este foarte importantă informaţia de alternativă în cadrul acestor comunităţi. Acest lucru este foarte dificil, însă există anumite proiecte fezabile în acest sens.

Nu spun că doar jurnaliştii ar trebui să „penetreze” aceste comunităţi, ci şi oamenii care sunt angajaţi în domeniul public. Cred că este foarte important să se deschidă un dialog cu biserica. Este important de asemenea ca să se lucreze cu biserica, acest lucru ar putea reduce din radicalismul ei. Iată de ce unul din colegii mei a menţionat că Biserica georgiană se opune aspiraţiilor europene ale georgienilor. Trebuie să subliniez că însăşi biserica este dezbinată în problema integrării europene. Preoţii se tem că Europa omoară creştinătatea, că credincioşii săi vor deveni gnostici, că nu vor mai merge la biserică. Trebuie să ţinem cont de această informaţie şi jurnalistul poate atrage aceşti oameni, pentru că ei au ochi şi pot citi.