„Avem multă lume dornică să discute cu autorii cărţilor”

Interviu cu Lea Chirinciuc, fondatoarea Galerie Moldave din Paris, Franța

Lea Chirinciuc, originară din Ungheni, este stabilită de 13 ani la Paris, Franţa. A absolvit Facultatea de Geografie şi Urbanistică a Universităţii Sorbona şi Facultatea de Limbi Străine Aplicate din cadrul Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale. Acum patru ani, a fondat Galerie Moldave din Franța în cadrul căreia promovează cultura, meşterii populari şi literatura română, în special noile apariţii editoriale din R. Moldova.

Dragă Lea, acum 13 ani, te-ai stabilit la Paris, de ce ai plecat?

Am plecat pe când eram studentă. Îmi place să călătoresc, iar Franţa este ţara pe care am visat mereu să o descopăr. Am făcut mai multe încercări de a mă încadra în unele programe de schimburi culturale, educaţionale, destinate tinerilor şi până la urmă am reuşit să obţin o viză în cadrul programului cultural dedicat tinerilor Au Pair. Am fost încadrată într-o familie de francezi care aveau o fetiţă de trei anişori. Aveam grijă de copil şi în acelaşi timp învăţam la şcoală şi era de datoria mea să am o reuşită bună. A fost o perioadă minunată timpul pe care l-am petrecut în această familie. Ei au fost pilonii şi părinţii mei adoptivi, iar pentru copil am fost ca o soră mai mare. În 2007, mi-am continuat studiile la Sorbona, apoi la INALCO. Astfel am ajuns să vorbesc fluent limba română, franceză, rusă, dar şi limbile engleză şi italiană.

A fost mare discrepanţa între aşteptări, vise şi realitatea din ţara gazdă?

Nu. Am fost şi sunt absolut încântată de această ţară.

Ce a însemnat pentru tine dorul de baştină şi cum l-ai depăşit?

Cred că dorul este cuvântul şi starea care ne defineşte acum cel mai bine pe noi, cei plecaţi din R. Moldova. Nu ştiu dacă aş putea să-i explic unui străin ce înseamnă „dor”. Pentru mine e un mănunchi împletit frumos din dragoste, nostalgie, gingăşie, dorinţă de a revedea locurile şi oamenii dragi, un fel de tristeţe dulce-amară, ascunsă în adâncul sufletului. E adevărat, se transformă un pic, dar nu dispare. Dorul de azi nu mai e cel de acum zece ani, ori cel de la început. Atunci venisem într-o ţară străină, nu cunoşteam pe nimeni, aveam de învăţat o limbă şi urma să mă adaptez la o cultură nouă. Simţeam un dor arzător. Îmi lipseau enorm părinţii, rudele, prietenii. Şi acum îmi lipsesc. Cred că, pentru cei plecaţi de acasă, dorul de baştină nu are leac şi nu dispare niciodată.

Probabil, te cunoaşte multă lume din diaspora românească din Paris, asiguri vorbitorii de limbă română cu carte românească adusă de la Chişinău, cum a apărut ideea creării Galeriei Lea Art şi a Galerie Moldave la Paris? Cum decizi de ce are nevoie publicul de aici?

Nu ştiu dacă mă cunoaşte multă lume, cert e că pentru mine e foarte important că am cunoscut şi cunosc mulţi oameni noi, care trec pragul Galeriei, ne urmăresc zi de zi, sunt alături de noi, comunicăm, ne întristăm şi ne bucurăm, dacă e cazul, împreună. Desigur, îmi doresc mult să pot promova mai mulţi scriitori, meşteri populari, producători din R. Moldova, atât în rândul parizienilor, cât şi printre turiştii care vizitează capitala Franţei. Deseori clienţii noştri se arată interesaţi de obiectele confecţionate de meşterii populari din R. Moldova, se interesează de cultura, trecutul nostru, fapt care mă bucură. În tot ce fac mă susţine familia, soţul şi copiii. Familia, alături de Galerie şi activitatea pe care o desfăşor zilnic, reprezintă o părticică din Moldova cu care am reuşit să mă înconjor în Franţa. Dar chiar şi aşa, continuă să-mi fie dor de casa părintească, de părinţi, de copilăria mea. În Galerie mai expunem obiecte din ceramică, create de meşterii populari de acasă, covoare moldoveneşti, lăicere, costume naţionale, tablouri, sculpturi şi vinuri. Mă strădui să ofer produse unice, originale, clienţilor noştri, fie că sunt francezi, fie turişti.

Lea Chirinciuc, alături de poeta şi jurnalista Anda Vahnovan

E şi un salon de promovare a cărţii, organizaţi întâlniri, evenimente literare. Cât de importante sunt aceste întâlniri pentru cetăţenii noştri stabiliţi la Paris?

Lansările de carte pe care le organizăm aici sunt nişte întâlniri de suflet şi o ocazie frumoasă de a ne aduna şi de a promova ce avem mai bun şi mai valoros, cartea. Uneori vin eu cu ideea de a organiza o lansare, alteori autorul ori chiar cineva din rândul cititorilor. Avem multă lume dornică să citească şi să discute cu autorii cărţilor într-o ambianţă liniştită şi plăcută. Aceste întâlniri sunt o adevărată bucurie pentru mine, deoarece simt că munca mea dă roade. O problemă în organizarea întâlnirilor literare este lipsa de spaţiu şi pe această cale aş vrea să mulţumesc Ambasadei Republicii Moldova la Paris pentru receptivitate, pentru că ne ajută ori de câte ori avem nevoie de un local pentru lansări. Nu este deloc uşor să deschizi o librărie de carte românească la Paris. Mulţi nu au crezut în visul meu, dar am perseverat şi voi continua să dezvolt această iniţiativă. Am început prin a promova şi a vinde cărţile scriitoarei Tatiana Ţîbuleac. Apoi am început o colaborare mai strânsă cu Editura Cartier de la Chişinău şi Editura Libris din România. În mare parte ei sunt furnizorii noştri de carte. Evident, mai sunt şi unele greutăţi legate de aducerea cărţilor la Paris, dar nu aş vrea să discut despre ele acum. Important e că această carte ajunge aici şi vorbitorii de limbă română au posibilitatea să ia pulsul literaturii de azi.

Cât de des vii la Chişinău? Ce schimbări observi, RM devine măcar treptat un stat european ori continuă să bată pasul pe loc?

Venim în fiecare an cu copiii în R. Moldova. Dorim să le transmitem legătura cu locurile copilăriei noastre.  Acolo ei sunt răsfăţaţi, dar şi noi avem posibilitatea de a ne simţi iar copii. Cât despre schimbări… Pentru mine e foarte important când oamenii zâmbesc, au feţe radioase. Dar văd tot mai mulţi oameni chinuiţi, amărâţi, grăbiţi, crispaţi. Acest fapt înseamnă că ceva nu merge bine. Totuşi, sunt optimistă, urmăresc evenimentele şi ştiu că sunt oameni care muncesc zi de zi în speranţa că ar putea schimba lucrurile în bine. Îmi doresc mult să ne transformăm într-un stat cu adevărat democratic, liber şi prosper. Personal, fac tot ce-mi stă în puteri pentru aceasta, chiar dacă sunt departe de casă. Locul unde m-am născut e pentru mine un loc sfânt. Aştept ca autorităţile să vină şi cu un plan de acţiuni, răspuns la problema: ce e de făcut ca lumea să nu mai fie nevoită să plece. Consider că, doar fiind uniţi, mai putem schimba lucrurile în bine acasă.

Îţi mulţumim.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.
Avatar

Jurnal de Chișinău

Avatar

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)