„Autorii basarabeni ating cititorul prin expresivitatea lor naturală”

Gerhardt Csejka, traducător și scriitor, Germania

Interviu cu Gerhardt Csejka, traducător, scriitor, Frankfurt, Germania

„Literatura română nu a izbutit să-și creeze un „vad” în spațiul cultural german”

Cel mai recent număr al revistei literare „Lichtungen” din Graz, Austria, condusă de scriitorul Markus Jaroschka a inclus texte ale unor autori din Republica Moldova: Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Vasile Gârneț, Irina Nechit, Liliana Corobca, Nicoleta Esinencu, Dumitru Crudu, Aura Maru și Vladimir Lorcencov. Ideea de a găzdui scriitori din RM în revista „Lichtungen” îi aparține dlui Martin Eichtinger, ex-Ambasador al Austriei în România și R. Moldova (2007-2010). Lansarea revistei „Lichtungen” care conține compartimentul „Noua literatură din Republica Moldova” a avut loc pe 10 iunie 2013 la Graz, cu participarea cunoscutului traducător, critic literar, scriitor de limbă germană Gerhardt Csejka, născut în România, stabilit în Germania, din 1986. Vă propunem un interviu cu Gerhardt Csejka ce a tradus majoritatea textelor autorilor basarabeni publicate în „Lichtungen”.

– Spune-mi, te rog, Gerhardt Csejka, cât de multă literatură română se traduce în Germania?

Multă în niciun caz, mai degrabă aș zice că e puțin sau foarte puțin ceea ce se cunoaște în spațiul cultural german din literatura română – comparativ chiar și cu alte literaturi de „statut” geocultural asemănător. Nu dispun de date statistice în materie, dar ceea ce pot observa „cu ochiul liber” e limpede: literatura română nu a izbutit până-n prezent să-și etaleze farmecul pe o scară mai largă, să-și creeze un „vad”.

– Cine sunt autorii români cei mai traduși în limba germană, după 2000?

Autorii, din a căror operă în ultimii ani au fost traduse și publicate mai multe titluri, sunt patru: Norman Manea, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu și Nora Iuga. Mai trebuie, însă, adăugat neapărat Gellu Naum, din al cărui roman „Zenobia” există o ediție germană din 1990, și din 2006 un impunător prim volum (850 de pagini) dintr-o ediție a operei poetice, realizat de Ernest Wichner în cooperare cu Oskar Pastior; au mai fost publicate și o serie de piese de teatru de Matei Vișniec, un volum Cristian Popescu, altul cu texte de proză scurtă ale lui T. O. Bobe, apoi unul cu poezii ale Rodicăi Drăghincescu, romanul „Degete mici” al lui Filip Florian – cam asta ar fi, ce mi-aduc eu aminte așa, la repezeală.

– Ai câștigat cele mai prestigioase premii pentru traducere din Germania. În anul 2008 ai fost premiat pentru traducerea romanului „Orbitor. Aripa stângă” de Mircea Cărtărescu, iar în 2009 ți-a fost acordat Premiul pentru Poezie Europeană al orașului Münster, pentru traducerea volumului de poeme „Odă liberei întreprinderi” de Caius Dobrescu. Ai ales din calcul sau din intuiție anume aceste cărți pentru a le traduce în germană?

Drumul spre realizarea unei asemenea „întreprinderi” este mai complicat, intervin de regulă o serie de coincidențe – fericite sau dimpotrivă – care determină decizia, o confirmă sau o boicotează. Fapt e că nu mă angajez la tradus vreun text decât din convingere, adică mizând din start pe realismul șanselor mele în a profita de acele coincidențe necesare succesului final. Numai în cazul premiatului volum de poezii al lui Caius Dobrescu lucrurile s-au petrecut oarecum viceversa: au venit șansele la mine – în persoana editorului artist (sau mai exact: artistului editor) dintr-un orășel de provincie austriac – rugându-mă să traduc poemele spre a-i da posibilitatea să realizeze un volum bibliofil… Ceea ce a și făcut!

– Cât timp ți-a luat traducerea lor?

La primul volum din „Orbitor”-ul lui Cărtărescu am lucrat șapte luni de zile, poemele lui C. Dobrescu le-am rezolvat, evident, mult mai repede. Cât timp îți ia o traducere diferă mult de la text la text, dar vorba aceea că graba strică treaba e și aici valabilă sută la sută.

– Premiile obținute ți-au asigurat existența pentru mai mulți ani?

Ei, nu sunt premiile astea chiar atât de consistente! Sigur că anul cu premiu îl treci mai ușor decât anii fără premiu, dar să-ți asiguri existența exclusiv prin traduceri literare din română în germană – mai greu…

– Ești liber profesionist sau angajat al unei edituri, reviste, instituții?

Coperta revistei „Lichtungen” (iunie 2013) din Graz, Austria, ce include compartimentul „Noua literatură din Republica Moldova”

Nu sunt și nu am fost angajat în Germania de când am plecat din România, a trebuit, deci, pe lângă traduceri literare să găsesc mereu activități, respectiv, venituri secundare. Predând, de exemplu, limba română la diverse universități, sau editând – după 1989 – o revistă literară pe ideea dialogului intercultural est-vest etc.

– Ce te-a determinat să accepți să traduci texte ale unor autori din Republica Moldova, publicate în numărul din iunie 2013 al revistei „Lichtungen” din orașul Graz, Austria?

Foarte simplu: după întâlnirea mea inițială cu literatura moldovenească – în anii nouăzeci la Berlin – am urmărit evoluția ei doar intermitent prin lectura câte unui număr din „Contrafort”, așa că am fost bucuros de ocazie să pot vedea mai îndeaproape ce accente noi au apărut cu generațiile mai tinere, dar și ce lucruri interesante au mai produs prietenii mei de-atunci.

– Care au fost cele mai mari dificultăți în traducerea textelor scriitorilor basarabeni incluși în recentul număr al revistei „Lichtungen”?

Dificultăți deosebite caracteristic „basarabene” n-am întâlnit, dacă exceptăm câte un cuvânt colorat mai intens idiomatic precum ciurcă. Dar sigur că, de exemplu, la marele „poem-fluviu” al lui Emilian Galaicu-Păun am fost solicitat din plin, cu toată experiența mea de traducător trecut prin multe și diverse „defilee”. Și în cazul poeziilor lui Arcadie Suceveanu, adevărat mare artist al rimelor, a trebuit să mă abțin în mai multe rânduri de la tradus (chit că mi-ar fi făcut mare plăcere), dat fiind faptul că-mi cerea prea mult timp să găsesc soluții oarecum la nivelul versiunilor originale.

– Revista „Lichtungen” are 900 de abonați, potrivit directorului acesteia, Markus Jaroschka. E mult, e puțin?

Luând în considerare faptul că la Graz mai apare o revistă literară, „Manuskripte”, mai veche (din 1960) și din start mai mult axată pe promovarea unor tendințe noi în literatură, pe când „Lichtungen” – pornită abia în 1979, și anume sub egida asociației numite „Urania”, preocupată mai degrabă de răspândirea științei și culturii în largul societății – cred că trebuie văzut ca o performanță foarte respectabilă faptul că nu doar se menține, ci chiar s-a impus între timp cu un profil propriu bine conturat și un public stabil care o susține prin abonamente.

– Prin ce te-au atras textele scriitorilor basarabeni pe care le-ai tradus?

Prin expresivitatea lor naturală, lipsită în general de accente groase, astfel încât situația dramatică a realităților prezentate atinge sensibilitatea cititorului foarte direct ca mesaj estetic, nu ideologic sau politic.

– Ce te deranjează în aceste texte?

Nimic, nici chiar faptul că nu sunt perfecte, ba tocmai micile/aparentele imperfecțiuni constituie marca de individualitate naturală – și-mi provoacă prin asta simpatie.

– Unii scriitori importanți din R. Moldova au fost omiși în selecția pentru „Lichtungen”. Cât de dureroase sunt omisiunile pentru autorul selecției?

Făcând selecția pe baza unei cunoașteri limitate a literaturii din Republica Moldova și fără pretenția de a stabili prin selecție o ierarhie a importanței autorilor în plan național sau internațional, nu are cum să mă doară ce am omis, ci mă va bucura în viitor descoperirea oricărui autor omis din greșeală, respectiv în necunoștință de cauză.

– Cei câțiva autori basarabeni publicați în revista „Lichtungen” îi pot da cititorului o imagine despre literatura din R. Moldova?

Trebuie să fie clar că din start nu putea fi vorba de a oferi cititorului de limbă germană (din Austria, Germania sau Elveția) o imagine de ansamblu a literaturii acestei țări, ci un segment de bună calitate și de interes cât mai general.

– La ce traduceri lucrezi în prezent? Sau ai alte preocupări?

Am o serie de proiecte în materie de traducere, despre care însă nu e cazul să vorbesc până nu-s puse la punct respectivele contracte cu vreo editură.

– Președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Arcadie Suceveanu, ți-a făcut o invitație de a participa la lansarea revistei „Lichtungen” la Chișinău, programată pentru septembrie 2013. Vei da curs acestei invitații?

Cu mare plăcere, evident.

– Îți mulțumesc pentru interviu.

A dialogat Irina Nechit

 

The following two tabs change content below.