Au sperat, au iubit, destinul i-a reunit

o-LONELY-WOMAN-facebook

Pe podea, înconjurată de câteva femei din mahala, Chiralina, în mari chinuri, se necăjea să nască. Avea doar 14 ani. „Văăăleu! Mooor! Mamăăăă!” Iar maică-sa, în loc să o mângâie şi să o aline, o lovea cu putere peste gură, strigând de se cutremurau pereţii: „Neruşinato!… Acum îmi ceri ajutorul?! Dar de ce nu m-ai strigat atunci când te-ai culcat cu tatăl copilului?! Ce să-ţi fac dacă nu ai avut cap?! Naşte odată şi spune-mi cine-i blegul care şi-a pus mintea cu tine!”.

Vacanţa de dinainte de a deveni mamă a petrecut-o Chiralina la verişoara din Rusia. A fost o vară minunată, cu dansuri în fiecare sâmbătă şi cu picnicuri în fiecare duminică în decorul minunat al pădurilor ruseşti. Acolo l-a întâlnit pe Alexander de 23 de ani, care era din Italia şi făcea voluntariat într-o tabără de vară. Împreună cu verişoara, Alexander şi prietenul lui, toţi patru făceau deseori plimbări lungi cu maşina. Capătul de drum sfârşea în pădure unde îi aştepta iarba verde şi deasă, plină de miresme şi sănătate.

Prima dragoste a Chiralinei

Într-un astfel de peisaj s-a îndrăgostit Chiralina nebuneşte de tânărul italian. Foarte vesel şi prietenos, acesta la rându-i îi spunea în fiecare zi fetei că o iubeşte nespus de mult şi că îşi doreşte să o ia în Italia după ce îşi va încheia activitatea de voluntariat în Rusia. Două luni au zburat mai repede decât şi-au imaginat, vacanţa a trecut şi Chiralina a trebuit să se întoarcă acasă. Despărţirea de Alexander a fost grea. Sub cerul înstelat şi freamătul lin al pădurii au jurat să păstreze legătura şi au păstrat-o câteva luni.

Drăguţă şi plinuţă de felul ei, nici Chiralina, dar nici cei din jur nu au bănuit că este gravidă. Fata îşi vedea de şcoală cu gândul la Alexander. „Când a început fătul să dea semne de viaţă, eu credeam că e din cauza bucatelor consumate, iar când mi-a venit ceasul să nasc nu înţelegeam de la ce fel de mâncare m-au apucat asemenea dureri”, povesteşte Chiralina.

Nici mama nu-şi închipuia că fiica ei este gravidă în momentul în care aceasta se tăvălea pe podea de durere. Era seară şi a alergat îngrozită la o vecină, asistentă medicală. Aceasta, cum a pus mâna pe burta fetei, a înţeles care îi treaba şi i-a spus foarte calm mamei: „Nimic grav. Bucură-te că o să fii acuşi bunică”.

Nu a ştiut că a rămas gravidă

Vorbele asistentei, în loc să o liniştească, au înfuriat-o rău de tot. Şi numai cum Chiralina începea să răcnească de durere, maică-sa o lovea cu dosul palmei peste gură. În sfârşit, copila a născut un copil sănătos. Iar când micuţa venită pe lume a dat glas, biata fată, cu buzele umflate şi însângerate de atâtea palme, a rostit în ruseşte obosită: „Dragul meu Alexander, avem o fetiţă” şi şi-a pierdut cunoştinţa. După ce şi-a revenit, mama i-a dat la sân fetiţa, apoi a luat-o la rost: „Cine-i? Din care clasă? Ori poate e unul mai mare din sat?…” Cu ochii în lacrimi, fiică-sa i-a depănat din fir-a-păr povestea. Femeia a rămas încremenită. Profund impresionată de cele auzite, a îmbrăţişat-o, a sărutat-o şi, neputându-şi potoli plânsul, a exclamat: „Ferice de tine şi de micuţă că s-a năsut din dragoste. Eu n-am avut parte de asemenea clipe pentru care se merită să trăieşti. Taică-tău a fost o brută, de aceea nici nu am putut să duc viaţă lungă cu el”.

Apoi, luminoasă şi fericită, a adăugat: „ Dumnezeule! Cine şi-o fi închipuit că o să ajung bunică la 35 de ani! Să ştii, draga mamei, că îmi pare rău că am răcnit la tine şi te-am lovit fără milă. Iartă-mă, te rog! Micuţa e cel mai frumos dar ce ni l-a dat Dumnezeu. Las’că mama o să-i poarte de grijă, iar tu o să-ţi vezi de şcoală în continuare. Cât despre tatăl copilului, nu trebuie să ne facem niciun plan. Să nu forţăm lucrurile. Dacă va rândui Cel de Sus, se va abate singur la casa noastră”.

O mică excursie în Italia

Au trecut aşa opt ani. Chiralina devenise studentă la limbi străine la Craiova, iar Alexandrina terminase primul an şcolar din viaţa ei. De la Alexander nicio veste. Venise vara şi Chiralina, împreună cu câteva colege de grupă, a plănuit o mică excursie în Italia. Au hotărât să meargă o săptămână la Florenţa, oraşul iubitului Chiralinei, şi o săptămână la mare, în Sicilia. Toate sperau că îl vor întâlni pe Alexander. Dar săptămâna a trecut şi nu s-a mai întâlnit Chiralina cu dragostea ei din vara de vis.

Când au ajuns în Sicilia, erau epuizate, dar, după ce au înotat în marea albastră, colegele tinerei s-au înveselit, iar Chiralina a căzut pe gânduri. Tristă a fost şi în cea de-a doua zi. Spre seară, în timp ce privea păsările mării, îi răsăreau în suflet speranţe: „Ce bine ar fi dacă aici, pe ţărm, s-ar produce întâlnirea mult visată!”. Şi cât ai clipi din ochi, în faţa ei, a răsărit prin minune un bărbat, şchiopătând de un picior, care o privea emoţionat. Într-o rusească cu accent, binecunoscută şi plăcută la auz Chiralinei, bărbatul a exclamat: „Chira, tu?! Nu se poate! Cum? De unde?”.

Destăinuiri

Au vorbit cuprinşi de emoţie despre câte în lună şi în stele. Când a aflat că din focul acelei iubiri de-o vară s-a născut o fetiţă ce îi poartă numele, Alexander s-a cutremurat. Apoi, înghiţind noduri, i-a apucat cu emoţie mâna Chiralinei: „Ne-am simţit foarte bine în vara noastră de neuitat. Am fost foarte fericiţi amândoi. Îmi pare rău că soarta ne-a despărţit. Vreau să-ţi spun că te-am purtat şi te mai port în inimă. Din momentul în care am încetat să-ţi mai scriu am avut a trece prin mai multe necazuri. Mai întâi, mi-a murit mama, apoi tata, iar peste câteva luni, am căzut în timp ce schiam şi mi-am fracturat rău piciorul. Un an şi ceva am stat numai prin spitale. Până la urmă, piciorul mi-a fost amputat. Rămas schilod, mi-am zis că nu o să mă mai poţi iubi şi, în genere, nu o să mă mai iubească nicio fată. De atunci m-am legat cu bărbaţii, am trecut în tabăra cealaltă…”.

Chiralina l-a privit pierdută. A rămas cu ochii larg deschişi preţ de câteva minute, apoi a rostit: „Credeam că o să-mi spui că eşti căsătorit, ai familie sau că ai o iubită, dar la aşa ceva nu m-am aşteptat”. În ziua în care trebuia să se întoarcă acasă, Alexander a venit cu un buchet enorm de flori şi cu un plic pentru Alexandrina. Şi-a cerut permisiunea să o sărute şi a făcut-o la fel de fierbinte ca altă dată. La aeroport a întrebat-o dacă ar putea să vină să o cunoască şi el pe Alexandrina. Iar când s-a îndreptat spre scara avionului i-a strigat: „Ai fost şi rămâi marea iubire a vieţii mele!”.

„Am știut că ai să vii, Dumnezeu mi-a spus”

Nu au trecut nici două luni de la acea întâlnire şi, într-o zi, bunica şi nepoţica s-au trezit cu Alexander la poartă. Chiralina era plecată la studii. Musafirul, când a văzut fetiţa, care e copia lui, a ridicat-o în braţe, a sărutat-o şi, plin de emoţii, a zis: „Eu sunt tatăl tău. Iartă-mă, dulce minune!”. „Am ştiut că ai să vii, Dumnezeu și mămica mi-au spus. Aşa-i că n-ai să te mai duci niciodată de la noi?”. Tatăl şi-a strâns fetiţa la piept şi i-a şoptit: „Am să rămân numai dacă mama şi bunica o să mă primească”.

Mama şi bunica l-au primit. Întregită, familia fericită s-a stabilit cu traiul în România. Bunica îşi redobândeşte cetăţenia şi, cum o va scoate la capăt, va pleca şi ea la copii. Aceasta le este crucea vieţii acestor suflete unite prin dragoste cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu să îi ţină uniţi grămăjoară până la apusul vieţii, căci e frumoasă relaţia lor.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)