„Au rezistat, au luptat şi au învins Teroarea Roşie”


După 70 de ani de la primul val de deportări, ce a avut loc în noaptea din 12 spre 13 iunie 1941, la Chişinău a fost inaugurată o expoziţie cu fotografii şi documente care arată crimele odioase ale regimului sovietic. În spaţiul din preajma monumentului „Ştefan cel Mare şi Sfânt” au fost expuse circa 25 de fotografii ce prezintă copii rămaşi fără părinţi, femei cărând trunchiuri de copaci, în loc să ţină prunci în poale, condiţiile de „întreţinere” a deţinuţilor în Gulag, ce nu se deosebeau cu nimic de cele din lagărele naziste, vagoane destinate animalelor în care erau transportaţi basarabenii.

În cuvântarea sa, Leonid Bujor, consilier al premierului Vlad Filat, a ţinut să menţioneze că în urma a trei valuri de deportări au fost duşi în Siberia şi Kazahstan mai mult de 70 de mii de basarabeni. Unii istorici operează cu cifra de 90 de mii de oameni. Colaboratorii NKVD-ului au dat buzna în casele oamenilor în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, ridicând şi dezbinând familii întregi. Al doilea val al deportărilor a avut loc în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când au fost deportaţi cel puţin 35 de mii de oameni, iar cel de-al treilea val s-a produs la 31 martie spre 1 aprilie 1951, când cel puţin 6 mii de oameni au fost ridicaţi din casele lor.

 

Listele cu deportaţi erau întocmite de NKVD în baza denunţurilor. Un interes sporit pentru NKVD-işti prezentau familiile primarilor, preoţilor, intelectualilor, oamenilor muncitori care şi-au ridicat gospodării, cei care au colaborat cu administraţia română. Capul familiei era arestat şi trimis la munci silnice în GULAG, iar membrii familiei acestuia erau deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Majoritatea bărbaţilor care ajungeau în GULAG piereau după câteva luni din cauza malnutriţiei, condiţiilor aspre de muncă, prăbuşirii minelor. În unele mine din Siberia mureau câte o sută de bărbaţi pe zi.

Organizatorul expoiziţiei, domnul Gheorghe Mârzenco, a menţionat că expoziţia are câteva tematici: documente în care sunt reflectate dosarele condamnaţilor, munca de  „eliberatori”, copii în Siberia, rezistenţa antisovietică, destinele oamenilor, „maternităţi” siberiene, condiţiile de „întreţinere” în GULAG, o hartă a GULAG-ului care ne vorbeşte despre imensitatea acelor acţiuni.

Totodată, Gheorghe Mârzenco a subliniat că cei care au rămas acasă au trecut şi ei, la rândul lor, prin GULAG-ul foametei: „Această expoziţie ne demonstrează încă o dată că Basarabia nu a fost eliberată în 1940. Nu putem vorbi despre o eliberare când a doua zi ne-am trezit după sârmă ghimpată şi cu o altă limbă”. Istoricul Ion Negrei a apreciat expoziţia drept un moment semnificativ prin care ne perpetuăm şi restabilim memoria istorică, memorie „datorită căreia devenim mai puternici, mai bogaţi şi mai aproape de ceea ce suntem”.

Vadim Vasiliu