Atrocități comuniste la formarea colhozurilor în Basarabia

Viață fericită a femeilor în kolhoz. Pancarte sovietice de propagandă din anii '40-'50 ai secolului trecut.

Când nu doreau să semneze pentru intrarea în colhoz, cetăţenii erau sechestrați și obligaţi să citească „Statutul cooperativelor agricole” sau ziare

Odată cu ocuparea Basarabiei de către sovietici în anul 1940, apoi după revenirea lor în 1944, populația locală a avut de suferit multe nelegiuiri din partea acestora. În special, colectivizarea în agricultură, trâmbiţată de propaganda comunistă drept „cea mai progresistă formă de gospodărire agricolă”, a fost înfăptuită cu multe fărădelegi.

Atrocitățile sovietice au fost secretizate și ținute în arhive închise timp de 60-70 de ani. Abia acum putem să descoperim ferocitatea regimului de ocupație. Având la îndemână mai multe cazuri asemănătoare, din lipsă de spațiu, ne vom referi doar la vreo câteva dintre ele.

„Secretul” batjocurilor

Într-o notă secretă a procurorul RSSM, S. Kolesnik, din 13 aprilie 1949, adresată secretarului CC al PCM(b), Kașnikov F.I., este descris cu amănunte cazul din satul Ciutești, raionul Nisporeni. În continuare vom reda succint câteva pasaje din documentul respectiv, păstrând (în traducere personală) conținutul și stilul originalului, intervenind doar cu subtitlurile.

Iată documentul.

„Organele de procuratură din RSS Moldovenească au identificat mai multe încălcări ale legislaţiei socialiste în satul Ciutești, raionul Nisporeni, în timpul organizării colhozului „M.I.Kalinin”, comise de către responsabili din conducerea raionului Nisporeni. Este vorba de următoarele încălcări:

Echipa de formare a colhozului

Pancartă propagandistică sovietică de chemare a țăranilor în kolhoz

La 5 februarie 1949, Comitetul raional de partid și Executivul raional au delegat în satul Ciutești un grup de responsabili pentru organizarea unui colhoz în localitate: Kovalenko S.T., vicepreședintele Executivului raional, conducător al grupului; Batyghin, șeful secției raionale de comerț; Agasiev și Lobkov, instructori ai Comitetului raional de partid (comunist); Pomeseacinyi, șeful secției raionale de asigurare socială; Surjenko, șeful Bazei de comercializare a fructelor și legumelor; Saltykov, administratorul secției de comercializare a fructelor și legumelor; Burnazus, agronom al secției raionale agricole. Împreună cu persoanele nominalizate, la Ciutești s-au mai deplasat locotenentul inferior Jurbin, inspector de sector al miliției, și ofițerul operativ al Securității, Zaharia.

Echipa nominalizată a activat în satul Ciutești până la 27 februarie 1949, adică până la formarea grupului sătesc de iniţiativă pentru organizarea colhozului. Colhozul a fost înfiinţat la 2 martie 1949, cuprinzând 63 de familii, majoritatea înscriindu-se benevol.

Modalitățile de acțiune a echipei

În opera de atragere a țăranilor în colhoz, trimișii raionali s-au limitat doar la chemarea oamenilor la sovietul sătesc, pe care îi prezentau pentru „convorbire” conducătorului Kovalenko și altora. Cine cădea de acord să intre în colhoz semna o cerere pentru toată familia. Astfel, cu doar 54 de cereri, s-au înscris în colhoz 116 țărani.

Cel mai revoltător e că, în cazul în care cetățenii nu doreau să semneze pentru intrarea în colhoz, aceștia erau sechestrați și obligaţi să citească „Statutul cooperativelor agricole” sau ziare. Apoi erau chemați din nou la șefi, unde li se cerea înscrierea în colhoz. La un nou refuz, țăranii erau închiși într-o cameră întunecoasă și rece, păzită de gardienii sovietului sătesc, și ținuți aici ore la rând fără hrană. Unii dintre ei au fost ținuți astfel câteva zile. E vorba de: Stamati T.S., Țărnă F.V., Lazăr G.G., Stamati C.G. și Arapu.

Atunci când nici această metodă nu dădea efect, țăranii neconcilianți erau supuși perchezițiilor la domiciliu. Li se întocmea un proces-verbal de sechestru al averii, apoi erau escortați și arestați la Secția raională a Ministerului Securității.

De exemplu, la ordinul lui Bondarenko, împuternicit al Ministerului Colectărilor, au fost efectuate percheziții și procese-verbale de sechestru al averii în gospodăriile lui Constantin Gheorghe Stamati și Țărnă I.V.. Cetățeanul Lazăr G.G. a fost chemat la Secția raională a Ministerului Securității, unde împuternicitul Zaharia l-a întrebat câți ani are și unde s-a născut, apoi l-a eliberat.

Inspectorul de miliție Jurbin l-a arestat pe cet. Arapu, vicepresedinte al sovietului sătesc, și l-a ținut închis la sovietul sătesc două zile, fără a-i da mâncare și apă. Când soția și fiica acestuia i-au adus ceva de mâncare, milițianul a interzis transmiterea alimentelor către arestat. Astfel, Arapu a fost eliberat numai după ce a semnat cererea de intrare în colhoz.

Nevoie mare pe capul oamenilor

Transportarea strugurilor cu carul cu boi la punctul de colectare din kolhoz. Grătiești, anul 1950

La 24 februarie, milițianul Surjenko s-a pornit prin sat să-i strângă pe țăranii care n-au dorit să se prezinte la sovietul sătesc. L-au însoțit Mardare, șeful clubului din sat, și agentul agricol, Țărnă A.F. Au intrat în gospodăria lui Andrei Mucu și au bătut la ușa încuiată a casei, însă nu le-a răspuns nimeni. Prin geam au depistat un băiețel de vreo 4-5 ani care le-a răspuns că nu este nimeni acasă. Surjenko însă a observat că cineva se ascunde după sobă și a început să smulgă ușa. Gospodina casei a deschis, cei trei activiști au dat buzna și l-au găsit ascuns pe stăpânul Andrei Mucu. I-au ordonat să-i însoțească imediat până la sovietul sătesc, pentru o convorbire de aderare la colhoz. Gospodarul a ieșit în curte, însă a refuzat să meargă mai departe. Surjenko l-a înșfăcat pe Mucu de cap și l-a forțat să-i îndeplinească ordinul.

Opunându-se, gospodarul s-a încleștat cu mâinile de un cireș. Surjenco și Mardari l-au apucat pe Mucu de cureaua pantalonilor și-l trageau, amenințând că, dacă nu se desprinde, îl vor duce la sovietul sătesc cu tot cu cireș. Omul a început a striga și a chema sătenii în ajutor, care au și început a sosi.

Agentul agricol Țărnă a plecat la sovietul sătesc să cheme și ei în ajutor vreun milițian. Pe drum s-a întâlnit cu Eremei Mucu, tatăl lui Andrei Mucu, și s-a luat cu el la bătaie, făcându-se zarvă mare. Inspectorul Surjenko l-a abandonat pe Andrei Mucu și a mers să-l salveze pe Țărnă, oprind încăierarea.

Concluzia procurorului

Nota secretă a procurorului R.S.S.M. Kolesnik adresată secretarului CC al PCM(b), Kașnikov F.I.

Formarea colhozului la Ciutești a semănat printre populația satului o stare de spirit negativă, fapt speculat de elemente ostile chiabureşti (chiaburul Țirca și fostul jandarm Mucu). Aceștia îi sfătuiau pe țărani să se ascundă în câmp, la oraș, în alt sat sau prin gospodăriile proprii. Astfel, Trifan Stamati s-a ascuns în câmp și nu s-a arătat de la 16 februarie până la 2 martie, iar fostul jandarm Anton Mucu s-a ascuns în propria gospodărie.

În urma unor asemenea acțiuni ale împuterniciților raionali la Ciutești, nu e de mirare că la 6-7 aprilie, adică până în momentul controlului efectuat de Comitetul raional de partid și de Executivul raional, au binevoit să predea averea în colhoz doar 16 gospodării țărănești din cele 63. Au fost colectate cotizații de la doar 15 gospodării, în valoare de 480 de ruble din cele 1.585 ruble planificate. Dintre cei 116 membri ai colhozului, ies zilnic la lucru doar până la 30 de persoane.

Toate încălcările din Ciutești au fost aduse la cunoștința secretarilor raionali de partid, în special a tov. Krîjanovski, de către procurorul raionului, V. Karev. Secretarii însă au ignorat informația. Pentru un control mai amănunțit, am delegat la Ciutești pe tov. Amelin, șeful Secției de supraveghere generală a Procuraturii R.S.S.M. Acesta a stabilit că toate faptele descrise de procurorul raionului s-au adeverit…”

O notă asemănătoare înșirată pe patru pagini a alcătuit și instructorul CC al PCM(b) Omelcenko și a prezentat-o secretarului N. Koval, la data de 24.04.1949. Astfel, cazul formării colhozului „M.I.Kalinin” în satul Ciutești, Nisporeni, a fost discutat în scurt timp la Biroul CC al PCM(b), decizia luată rămânând sub aceeaşi parafă „secret” timp de decenii.

(Va urma)

George MĂRZENCU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău