Atins de nulitate

uniunea-scriitorilor

Sfidând acuzaţiile publice de plagiat aduse lui Traian Vasilcău, Comisia pentru decernarea Premiului Naţional i l-a acordat

Astfel, 17 membri ai Comisiei pentru decernarea Premiului Național au votat pentru Trăian Vasilcău, care va ridica distincţia în valoare de 100 de mii de lei. Oameni de cultură şi scriitori de notorietate consideră însă că, odată ce i-a fost acordat unui autor acuzat de plagiat, Premiul Naţional îşi pierde orice valoare.

Din cei 20 de membri ai comisiei pentru decernarea Premiului Național care s-au prezentat la şedinţă, trei s-au abţinut. Aceştia sunt directorul Editurii „Știința”, Gheorghe Prini, directorul Muzeului Național de Artă, Tudor Zbârnea, și ministra Educației, Corina Fusu. Decizia Comisiei este criticată dur de către unii oameni de cultură, care consideră că premiul a fost acordat „pe uşa din spate” fiind atins de nulitate.

JURNAL de Chişinău a solicitat opiniile mai multor personalităţi pe marginea acestei decizii controversate.

Tudor Zbârnea, artist plastic, director al Muzeului Național de Artă: „Majoritatea a găsit de cuviinţă că lucrurile sunt lămurite”

„M-am abţinut, pentru că a fost o poziţie separată de decizie. Am considerat că lucrurile nu sunt lămurite. Ne-am abţinut de a anula decizia Comisiei atunci când ne-am convocat pentru a suspenda decernarea până la lămuriri. Am considerat că lămuririle nu au fost pe măsura aşteptărilor noastre. Dar comisia a decis. Exista o decizie de guvern. În felul acesta ceilalţi membri s-au exprimat la modul cum au găsit ei de cuviinţă. Eu cred că un plagiat nu se prescrie în timp. Deci, dacă a avut loc. Se pare că nu a fost dovedit, dar lucrurile se dovedesc, de regulă, în instanţă. Majoritatea a găsit de cuviinţă că lucrurile sunt lămurite. Asta a fost decizia majorităţii şi nouă nu ne rămâne decât să ne conformăm. S-a votat închis pentru toţi pretendenţii şi au devenit laureaţi cei care au întrunit numărul de voturi. Respectivul candidat a întrunit. Eu nu am votat din considerente că nu am găsit suficiente probe că Traian Vasilcău trebuie să devină laureat al Premiului Naţional.”

Gheorghe Prini, director al Editurii „Ştiinţa”: „Dacă se credea nevinovat, trebuia să conteste în judecată învinuirea de plagiat”

„M-am abţinut pentru că a fost învinuit de plagiat. Dacă n-ar fi plagiat sau dacă se credea nevinovat, el trebuia să dea în judecată pe cei care l-au învinuit. Public, l-au învinuit de plagiat. Public, trebuia să spună că va da în judecată. N-a făcut-o. Apare întrebarea: de ce n-a făcut-o? În al doilea rând, ţine de procedură. A doua oară a trebuit să ascultăm nişte experţi şi cred că nu era cazul. Până la urmă nu e clar – a plagiat sau nu a plagiat. Şi cred că nu era cazul să-i acordăm Premiul Naţional. Odată ce n-a fost adusă dovada că a plagiat sau nu. Trebuia să lăsăm ca judecata să decidă. Doar i-a fost lezată onoarea şi demnitatea? Noi ne-am grăbit să-i oferim premiul.”

Emilian Gălaicu-Păun, scriitor: „Este încununat un furt literar, un furt calificat”

„În statul în care se fură un miliard de dolari, faptul că un plagiator, care comite un furt intelectual, este desemnat laureat este lucrul cel mai firesc şi cel mai scandalos. La 4 octombrie 2016, la Consiliul Uniunii Scriitorilor, am pus această problemă. Vineri, 7 octombrie 2016, vom avea Adunarea Generală şi voi lua atitudine publică faţă de asta. Bănuiesc că nu sunt eu unul singur, pentru că mai multă lume este revoltată. În ce mă priveşte, eu oricum am scos din CV-ul meu chestia cu Premiul Naţional, pentru că urma să-mi apară o carte. Îl consider nul. N-are nicio valoare de vreme ce, alături de Dumitru Matcovschi, Spiridon Vangheli, alţi scriitori de valoare, i se dă unui plagiator şi atunci… ce să fac? Faptul că i-au înmânat premiul pe uşa din dos îl dezonorează şi pe respectivul ins. Gestul în sine este dezonorant pentru că nu se face pe uşa din spate o ceremonie de acest gen. Lucrul cel mai sfidător este că, având desemnate câteva figuri importante, ca Mircea V. Ciobanu, Marcela Benea, s-a mers pe varianta cea mai proastă. Dincolo de evaluarea, care este nulă în cazul lui şi toată critica o spune într-un glas, este încununat un furt literar, un furt calificat. Pentru că degeaba spune el că e un singur text. Acolo sunt două pagini de poeme, toate preluate de la Doina Uricaru. Vedeţi nr. 4 din 1988 al revistei ‘Orizontul’. E simplu.”

Eugen Lungu, critic literar, redactor-şef al Editurii Arc: „E o dublă blasfemie”

„S-a întâmplat exact ceea ce bănuiam (vezi „Jurnal de Chişinău” din 26 septembrie curent): ei s-au oprit nu pentru a dezavua, ci pentru a se replia. Repet: T.V. nu merită acest premiu şi ceea ce s-a făcut e o dublă blasfemie. E o bătaie de joc faţă de cei care ar fi înnobilat prin scrierile lor instituţia premiului – mă refer la Marcela Benea şi Mircea V. Ciobanu, victime ale unei imposturi.”

Aliona Grati, dr. hab. în filologie, conf. univ.: „Persoana în cauză nu merita Premiul Naţional”

„Din moment ce s-au iscat discuţii, rezerve în jurul acestui scriitor, Premiul Naţional, care denotă totuşi excelenţă, remarcă excelenţa, promovează excelenţa, nu ar fi trebuit să i se acorde. Excelenţă înseamnă un credit care nu admite polemici şi disensiuni, mai ales ale colegilor scriitori. Deoarece până la acordarea acestui premiu au existat persoane care nu i-au acordat credit, cum au fost Maria Şleahtiţchi, Lucia Ţurcanu, oferindu-i un punctaj minim, persoana în cauză nu merita Premiul Naţional.”

Întrebat de noi pe marginea problemei, preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu,  ne-a răspuns apăsat: „Mă aflu la spital şi nu vă pot oferi nicio opinie”.

Solicitat de Radio Chișinău, Nicolae Dabija, a declarat că decizia ar fi una corectă, iar distincția i-a fost oferită lui Traian Vasilcău nu pentru poeziile plagiate. „Nu cred că pentru un păcat făcut în copilărie sau tinerețe cineva trebuie să răspundă toată viața. Eu am vorbit cu Doina Uricariu. Ea nici nu cunoaște despre acest scandal. Noi suntem cei capabili să facem scandal din orice. A fost cu 30 de ani în urmă. A plagiat și el, poate, fără să știe că nu se poate, cine știe. Părerea mea este că s-a lovit într-un scriitor și nu cred că pe dreptate”, a declarat Nicolae Dabija.

„Au fost aduse acuzații din 1988, deși eu am participat la conscurs cu volume apărute în anul 2009 și 2016. Astea nu sunt greșeli ale tinereții, ci fac parte dintr-o farsă înscenată de anumiți colegi ai mei din perioada studenției. În cele 64 de cărți ale mele nu se regăsesc acele poezii. Ele au apărut încă când (o cacofonie demnă de un premiant naţional, sublinierea ne aparţine – n.r.) eram student la Facultatea de Istorie a Universității „Ion Creangă”, și eram chiar în armata sovietică la sfârșitul anului”, a declarat Traian Vasilcău, citat de aceeaşi sursă.

Acordarea Premiului Naţional lui Trăian Vasilcău s-a decis la 30 septembrie curent. Despre aceasta presa a aflat dintr-o postare de pe o reţea de socializare a directorului Editurii „Cartier”, Gheorghe Erizanu.

The following two tabs change content below.