„Ateliere poetice”, lansate la Biblioteca Onisifor Ghibu


Ce ne facem când eclipsele noastre parţiale de creaţie îşi revendică dreptul la o eclipsă absolută, coaptă sub presiunea unor continue arderi lăuntrice? Atunci apare o carte – Ateliere poetice. Din experienţa unui cenaclu – Cartea Clipei, graţie unei idei frumoase materializate de Aurelia Borzin, redactor-şef, şi Iulia Iordăchescu, directorul revistei, dar nu în ultimul rând datorită sprijinului financiar al Ministerului Tineretului din R. Moldova.

E surprinzător ca o mână de tineri să se redescopere într-un volum din care au crescut, din matca căruia s-au rupt, devenind în acelaşi timp cititori, poeţi, critici. E necesar ca lumea să înţeleagă că mai au loc întâlniri de suflet şi în zilele noastre şi că nu totul se rezumă la cantitate şi pragmatism.

Lansarea cărţii a avut loc în incinta Bibliotecii publice Onisifor Ghibu din Chişinău, la lansarea volumului au participat poeţi începători din instituţiile de învăţământ preuniversitar din Chişinău şi din republică, aceştia fiind şi unii dintre autorii incluşi în culegere.

Apariţia Atelierelor poetice  transmite o singură idee, cea a existenţei unor planuri paralele celui în care trăim noi, adică Terra, ideea unor timpuri, spaţii şi capacităţi care depăşesc nivelul de percepţie umană generală. Există tineri care nu împart aceeaşi realitate perfectă din mintea omenirii, ce nu e în fond decât o falsă iluzie. Aceştia subminează populaţia de rând, utilizând căldura spiritului lor şi activitatea minţii ca sursă de energie pentru universuri complet străine celui uman. Singura lor definiţie e de creatori, visători, ce în timpul actului se pot transforma în Dumnezei cu forţa de a crea lumi paralele, poduri spre cer, vieţi etajate, la care poţi reveni oricând.

Clipa e dovada că potenţialul uman depăşeşte cu mult aprecierile şi că în fiecare zi e cu putinţă să schimbăm tot ce ne face nefericiţi, să permitem lucrurilor care ar putea să se întâmple, să se întâmple cu adevărat până la urmă, să demontăm scenariul pe care îl avem montat în cap şi pe care îl urmăm în funcţie de propriile noastre frustrări.

Trebuie doar să acceptăm că există un univers rotund în care priviţi de dinafară. Mergem cu capetele în jos sau călcând pe inimile celorlalţi, să ne dăm seama că viaţa adevărată nu constă în viaţa pe care o avem de fapt, dar în viaţa în care crezi în ritualuri şi vorbe rostite fără noimă doar pentru că te fac fericit, în viaţa în care priveşti stelele şi simţi că faci parte din ele, că te-ai rupt de acolo, în viaţa în care fugi ca nebunul cu telescopul pe umăr pentru a ghici noaptea, pe un deal părăsit, unde îţi este fericirea, în viaţa în care crezi cu nebunie, cu disperare, că vei fi mireasă pe malul mării, şi de ce nu… ?

Iată adevărata Clipa!

Lăcrămioara Moldovan, Liceul Teoretic                                                           „Gheorghe Asachi”, mun. Chişinău