Asociaţiile de părinţi, paravan al corupţiei în învăţământ

Foto simbol

Foto simbol

Vacile de muls pasc bine mersi // Deşi Legea învăţământului spune că „învăţământul de stat este gratuit”, majoritatea moldovenilor care au copii de vârstă şcolară şi preşcolară achită bani asociaţiilor de părinţi fondate în şcoli pentru necesităţile instituţiilor de învăţământ, dar şi pentru a asigura un adaos la salariile profesorilor.

Experţii în educaţie sunt de părerea că „Oficialităţile noastre din domeniul educaţiei nu au o viziune comună faţă de fenomenul plăţilor. În lipsa unei astfel de viziuni ei nu o interzic. Prea multe interese sunt în joc”. Fiind solicitat acum două săptămâni să se pronunţe pe marginea problemei, Ministerul Educaţiei nu a avut niciun răspuns pentru JURNAL.

Fiecare familie care are copii de vârstă şcolară şi preşcolară din republică, în afară de cheltuielile indispensabile pentru copii, mai trebuie să aibă în rezervă şi o sumă de bani pentru asociaţiile de părinţi create în şcoli. În prezent, în 84 de instituţii de învăţământ există asociaţii de părinţi, 30 din ele au statut de asociaţii înregistrate. Conform statutului lor, asociaţiile de părinţi trebuie să activeze doar pe principii benevole. În realitate, toţi părinţii sunt obligaţi să plătească, chiar şi cei care nu-şi pot permite. Astfel, de multe ori apar tensiuni între părinţi, părinţi-profesori, iar copiii din familiile cu venituri mici sunt discriminaţi.

Un studiu al Institutului de Politici Publice, de acum cinci ani, arăta că taxele neoficiale în şcoli atingeau mărimea bugetului de stat în educaţie. Astfel, anual, părinţii oferă aproape 1 miliard 700 de milioane de lei pentru instruirea copiilor, dintre care 25 de milioane lei sunt pentru cadourile profesorilor.

„Pentru că aşa funcţionează sistemul nostru de învăţământ”

Magdalena M. din Chişinău are un copil, elev la Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chişinău. Deşi este o instituţie de stat, femeia spune că achită diferite taxe la şcoală şi nu poate schimba nimic. „Achităm: fundaţia şcolii – 2500 de lei pe un an de zile, 500 de lei pentru sărbători, 100 de lei la începutul anului pentru căldarea de gunoi, pentru teu, 100 de lei pe an pentru curăţenia din clasă, 8,50 de lei prânzul zilnic”, mărturiseşte chişinăueanca, uitându-se într-un caieţel cu notiţe, menţionând că „noi suntem 40 de copii în clasă”.

„Pentru toate plătesc părinţii”

Potrivit ei, cheltuielile nu se opresc aici şi trebuie mereu să pompeze bani pe parcursul anului de studii. „La sfârşitul clasei I, am achitat pentru manuale 280 de lei. Tot la sfârşit de an şcolar am dat 100 de lei pentru reparaţie”, mai spune Magdalena M. Femeia consideră că statul nu face nimic pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţământ şi salariile profesorilor. „Pentru toate plătesc părinţii din buzunarul lor”.

Andrei B. din Chişinău are trei copii, doi de vârstă şcolară şi unul de vârstă preşcolară. Chişinăueanul spune că, după experienţa sa, este mai avantajos ca copiii lui să înveţe la o şcoală privată din Chişinău decât la una de stat, unde uneori suma dată lunar sau semestrial, la sfârşit de an şcolar, este egalabilă cu cea din şcoala privată.

Adunările de părinţi, organizate pentru colectarea banilor

La începutul acestui an, în timpul primei adunări de părinţi, bărbatul a fost informat că trebuie să achite bani. „Adunarea de părinţi s-a început cu „bună ziua”, cu felicitări că s-a început un an nou de învăţământ şi cu faptul că s-au făcut unele modificări în managementul şcolii respective. Apoi au urmat serviciile care trebuie achitate de părinţi: fundaţia şcolii, pentru curăţenie, pentru clasă, ceva lei pentru cabinetul de engleză. Taxa pentru fundaţie s-a mărit de la 100 de lei lunar la 150 de lei. Aici intră şi adaosul la salariul învăţătorilor”, îmi spunea bărbatul. „Să fim serioşi, oameni buni. Aici se mai includ şi bani pentru fiecare sărbătoare pe care o dăm dirigintelui de clasă drept cadou. Încearcă şi nu dă. Copilul tău ajunge cel mai rău”, explică bărbatul.

Indiferenţa statului R. Moldova

Un alt părinte spune că evită să meargă la adunări. „Pentru că sunt plicticoase şi nu-mi spun nimic. Eu îmi controlez copilul prin intermediul agendei. Am achitat bani pentru fundaţie, câte 150 de lei lunar, plus curăţenia în clasă, pentru paznicul de la uşă, chiria manualelor, pentru alte necesităţi în clasă. O fac pentru copii. Înţeleg administraţia, că bani de la stat primesc puţin, care nu acoperă toate cele trebuincioase într-un liceu”, explică poziţia sa bărbatul al cărui copil învaţă la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Chişinău. Referindu-se la banii strânşi pentru salariile profesorilor, spune că aici nu trebuie să se exagereze cu daruri şi sume mari, pentru că sunt oameni care au un salariu mai mic ca profesorii.

„Dascălii merită atenţie, dar din partea statului”

Şi la sate se strâng bani pentru chiria manualelor, reparaţia clasei, ziua profesorului şi alte sărbători şi alte lucruri necesare şcolilor, doar că sumele sunt mult mai mici ca la oraş şi chiar sunt benevole. „La sat viaţa e grea. Lumea n-are salarii şi n-are de unde da bani. Mai mult, aici fiecare om se cunoaşte unul pe altul. Nu poţi să pui pe cineva să-ţi aducă bani”, mărturiseşte o profesoară cu o vechime în muncă de 22 de ani, căreia îi păstrăm anonimatul.

Grigore Vasilache: „Nu avem fundaţie, cu părere de rău”

La Liceul Teoretic „Mircea Eliade” din Chişinău nu există Asociaţie de părinţi de cinci ani de zile. Noul director, Grigore Vasilache, a confirmat că în instituţia pe care o conduce nu are fundaţie, deşi a existat, dar s-a desfiinţat din cauza unor probleme. Managerul însă este de părerea că ea trebuie să fie, deoarece şcoala se descurcă cu greu. Potrivit lui, în prezent, se lucrează la crearea unei fundaţii, pentru a mai face ceva în şcoală, „deoarece avem necesităţi mari. Cea mai mare problemă în aceste asociaţii este lipsa transparenţei. Dacă totul e organizat corect, nu văd o problemă ca să existe asociaţiile. Ne descurcăm greu fără asociaţia părinţilor. Salariile profesorilor sunt chiar mici. Profesorii noştri lucrează datorită entuziasmului şi a dorinţei de a păstra liceul. Azi, aceste asociaţii sunt indispensabile” .

„Practica de a colecta bani continuă”

Ordinele şi regulamentul emise de ME în anul 2012 nu interzic colectarea banilor în instituţiile de învăţământ. Statisticile arată că 96% din părinţi continuă să achite bani şcolilor prin intermediul asociaţiilor de părinţi.

Referindu-se la studiul făcut de IPP şi la colectarea neoficială a banilor în instituţiile de învăţământ, un expert în domeniul educaţiei spune că „practica de a colecta bani continuă. Ordinele şi regulamentul emise de ME în anul 2012 nu interzic, cu regret, acest lucru. Foarte multe instituţii de învăţământ şi-au creat asociaţii obşteşti, le-au înregistrat în modul stabilit de lege şi, formal, părinţii au dreptul la asociere. Faptul că şcoala trebuie să fie în afara politicii şi nu trebuie să fie un teren pentru ONG-uri nu ştiu de ce se uită. Asociaţia nu trebuie să activeze în cadrul şcolii. ME intenţionează să elaboreze un regulament nou, dar nu are cadrul juridic necesar, fiindcă nu poţi pedepsi oamenii dacă fapta respectivă nu este reflectată fie în Codul contravenţional, fie în Codul penal, şi de aici apar toate blocajele noastre”.

Potrivit expertului în probleme de educaţie „opinia generală a reprezentanţilor ME este pozitivă, bine că se colectează bani, că ajutăm şcoala. Statul nu este în stare să asigure necesităţile instituţiilor de învăţământ”.

Specialistul consideră că ministerul de resort trebuie să elaboreze un standard în care să scrie care servicii sunt asigurate de stat: „Dacă şcoala vrea să presteze servicii suplimentare, ea fiind instituţie publică, serviciile acestea trebuie să fie aprobate de guvern, iar tarifele să le stabilească executivul, precum studiile în bază de contract în şcoli profesionale, colegii sau universităţi”.

Fiind solicitat acum două săptămâni să se pronunţe pe marginea problemei, ignorând apoi, repetat, toate insistenţele noastre, Ministerul Educaţiei nu a avut niciun răspuns pentru JURNAL.

 

The following two tabs change content below.