Așa m-au trecut prin „fabrica de farmaciști”

Nici eu nu am avut experienţe din cele mai plăcute. Am lucrat trei ani farmacistă. Am vrut să fug din Moldova pentru că înnebuneam la cap. Jur. Oamenii nu ştiu ce se întâmplă în interiorul sistemului farmaceutic. Dar e un „mucegai” care înflorește tot mai mult. E un business. Nu se gândește nimeni la pacienți. Cum vede șoferul de microbuz 3 lei pe drum (un pasager) așa vedeam eu oamenii care intrau în farmacie. Venit. Așa m-au trecut prin „fabrica de farmaciști” şi m-au zombificat. Așa sunt toți. Unii mai mult, alții mai puțin.

Şi pentru că eram cu „limba lungă” şi nu eram de acord cu conducerea – eram ades ofensată şi batjocorită. Nemaivorbind de riscul de a fi lovită de pacienții cărora nu “voiam” să le eliberez medicamente fără rețetă (care se prescriu strict pe rețetă), să fiu urmărită de drogați (de aia îmi plăteam un taxi în fiecare seară – 30 de lei, ca să ajung în viață acasă. Lucram câte 14 ore pe zi. De la 8 la 22. Ieșeam ca o legumă. Două zile peste două. Preţurile se schimbau de două ori pe lună, uneori. Noi trebuia să reușim să schimbăm stickerele pe fiecare cutie minusculă timp de o zi. În caz contrar, pacienții veneau cu întrebări – de ce pe cutie scrie una, pe cec e altceva?

Vai. Pe 31 octombrie 2015 am lucrat ultima zi. Pe 21 noiembrie am aflat că sunt gravidă. În toată perioada de lucru nici să rămân însărcinată nu puteam. Tratamente peste tratamente. Moldova m-a făcut nebună. Moldova m-a făcut să cred că sunt nebună. M-a făcut să cred că din cauza că gândesc altfel – eu sunt cea care greșesc, şi de fapt nu voiam să merg în rând cu turma! Am plecat în tăcere. Cu toate că am vrut să fac scandal. Copilul m-a liniștit. Mi-a adus calmul. Sunt o mamă fericită. Şi nu-mi doresc ca copilul meu să știe ce înseamnă să fii desconsiderat când încerci să-ți spui gândul. Când încerci să fii altfel decât ceilalți.

Alina Marcoci

The following two tabs change content below.